Mai tineti minte acest articol scris de mine in luna a cincea de sarcina? Spuneam atunci ca toate mamicile din jurul meu oftau cand imi vedeau burtica si isi aduceau aminte cu mult drag de perioada in care erau insarcinate. Mai mult, imi spuneau ca aceea a fost cea mai frumoasa perioada din viata lor. Iar eu innebuneam pur si simplu cand le auzeam, pentru ca nu intelegeam cum de o perioada cu atat de multe simptome negative poate reprezenta ceva atat de frumos pentru o femeie. Acum insa, la o luna de la nastere, inteleg perfect totul si parca tanjesc si eu dupa acea perioada.
De ce? Pai, cand esti insarcinata, toata lumea te rasfata, toata lumea te priveste cu admiratie, toata lumea iti transmite zambete si energie pozitiva. In plus si poate cel mai important, toata lumea te lasa sa dormi. Si poti sa dormi oricat ai vrea. Totodata, toata lumea te manajeaza si nu te lasa sa cari sau sa faci efort.
Apoi apare bebe si totul se schimba. Din femeia rasfatata care ai fost pana acum devii femeia responsabila care trebuie sa aiba grija non-stop de cineva, care nu mai apuca sa doarma si care, fara sa stie cum, devine multitasking in priza spre zombie care adoarme cu capul pe masa.
Foto: heriewfromhome.com
Ahaaa, deci te-am înnebunit! :))
Dacă e așa, să continui! A fost foarte frumoasă perioada la care, din ceea ce ai enumerat tu, mai adaug și plecările pe oriune aveai nevoie, cu tot cu burtică după tine! Eu eram în opt luni și un pic și conduceam, fericită, spre Brașov :). A trecut un an și ceva, până când mi-am mai permis o escapadă de un week-end.
În același timp, îți amintesc să te bucuri de fiecare perioadă! Chiar de fiecare! Indiferent că atunci aveai grețuri și acum nu poți dormi, toate au farmecul lor! Iar dacă bebe e sănătos, Doamne ajută, e de datoria lui să le facă pe toate!
În general, mamele vor să treacă repede peste etape, crezând că următoarea va fi și mai și! Ajung, apoi, să se întrebe pe unde a zburat timpul, să le fie dor de nopțile în care bebe nu dormea, dar stătea acolo unde-l puneau, să le fie dor de zilele în care au stat continuu cocoșate, ținându-l de mânuță, în timp ce acum copilul dispare într-o secundă de lângă ele!
Răul nostru – de atunci și de acum – e menirea și bucuria noastră! Știm cam ce se va întâmpla… Deși, poate am fost copiii ideali ai părinților noștri, tot i-am supărat constant – de la nesomn, la răceli, la vorbe întoarse și nasuri strâmbe, la nopți nedormite cât etam noi pe la petreceri… 🙂 Roata se învârte! Trăiască bucuria de a ne fi transformat din simple femei și simpli bărbați în MAME și TAȚI și în FAMILII de poveste!
Vă pupic!