10 greșeli pe care le fac agențiile de PR în colaborarea cu bloggerii

Primesc în fiecare zi multe e-mailuri. Unii îmi trimit CV-uri ca să îi angajez, alții sunt companii care vor servicii de PR de la agenția mea, alții sunt agenții de PR care vor advertoriale pe blogurile mele, alții sunt companii care trimit comunicate de presă cu scopul de a fi puse, la fel, pe blogurile mele. O să las deoparte primele două categorii și o să vorbesc astăzi despre agențiile de PR care îmi trimit e-mailuri în calitatea mea de blogger.

Și o să împărtășesc cu voi câteva greșeli pe care le fac agențiile de PR în e-mailurile lor către bloggeri:

1. Trimit e-mailuri nepersonalizate. Da, știu, necesită timp și efort să trimiți e-mailuri personalizate, dar nu e ăsta, oare, scopul PR-ului, de a aduce compania mai aproape de oameni, de a o umaniza? Nici nu știți cum îmi dau ochii peste cap când văd un e-mail primit de mine și de alți zeci de bloggeri la BCC, sau, mai rău, la CC, conținând același text sec, care ne îndeamnă pe cel mai plictisitor ton posibil să scriem ce vor ei. De parcă eu aș sta toată ziua în fața laptopului și aștept să văd ce comunicate primesc, ca să pot posta și eu ceva pe bloguri;

2. Nu știu că există bloggeri și în afara Bucureștiului. În fiecare săptămână primesc invitații de pe o zi pe alta sau chiar în aceeași zi la evenimente din București. Le explic că eu nu sunt din București, deci nu pot veni, și că totuși această informație era disponibilă la secțiunea Contact. Răspunsul lor: ”Și totuși, nu puteți ajunge? Dar veți scrie despre asta, da?”;

3. Nu oferă resurse auxiliare. Mi s-a întâmplat de multe ori să primesc un comunicat cu o temă foarte interesantă, motiv pentru care am solicitat informații suplimentare, ca să pot scrie un articol complex. Și am primit răspunsuri năucitoare ca acesta: ”Nu avem! Dar puteți pune doar comunicatul!”. Nu, nu postez ”doar” comunicatul!;

4. Nu știu informații despre noi. De exemplu, scrie mare și lat peste tot pe blogul de părinți că fiică-mea are aproape 18 luni. Dar, nu! Eu primesc invitații la evenimente pentru copii de peste 4 ani sau produse spre testare pentru copii mult mai mari. Sau, mi se pun repede etichete ca ”femeie” sau ”mamă”, primind tot felul de invitații și produse care nu au nici o legătură cu gusturile mele, deși le-am făcut publice în nenumărate rânduri. Și da, primesc în continuare e-mailuri pentru Andreea Marc, deși mi-am schimbat numele de câțiva ani. Sau scrie în e-mail că ”O așteptăm pe Rebecca la eveniment”, deși pe fiică-mea o cheamă Rebeca și scrie la fel de mare și lat peste tot;

5. Nu mai răspund la e-mail. După ce le răspund la e-mail și le spun că nu se poate, din motivele menționate mai sus, nu mai primesc nici un e-mail de la ei. Și văd că citesc e-mailul, dar nici un semn, nici un răspuns, nimic. Ca și cum mi-ar spune că sunt ”nașpa” că nu fac pe dracu-n patru să ajung de la Iași la București în aceeași zi pentru evenimentul lor;

6. Nu sunt realiști. Mi s-a întâmplat de multe ori să primesc pe la ora 16:00 o comandă de advertorial, însoțită de întrebarea ”Poți să mi-l trimiți azi?”. Nu, nu pot! Acum petrec timp de calitate cu fiică-mea și articolele necesită timp și atenție;

7. Cred că banii rezolvă totul. Pe nici un blog nu scriu despre produse sau branduri pe care nu le folosesc, pe care nu le-aș recomanda sau în care nu cred. Așa că, atunci când primesc o comandă de advertorial pe astfel de produse sau branduri, refuz politicos. Și imediat vine răspunsul lor: ”Nu, nu, nu ați înțeles! Vă plătim!”. Nu, nu, voi nu ați înțeles! Există niște principii care nu mă lasă să mă prostituez și să fiu ipocrită, pentru o sumă de bani, oricare ar fi ea;

8. Nu apreciază munca unui blogger. Pe lângă faptul că avem și noi viețile și joburile noastre, și scrisul în sine este o activitate care presupune cercetare, timp, corectură, atenție și tot așa. Așadar, mi se pare normal ca efortul meu de a promova o anumită companie sau un anumit produs să fie apreciat și recompensat prin diverse metode. Nu pot posta comunicate sau informări, ”just because…”;

9. Nu le pasă. Serios! De foarte multe ori am impresia că unii fac munca asta doar ca să fie făcută, fără a analiza rezultatele. De exemplu, primesc de la o anumită agenție de PR câte 1-2 comunicate de presă pe săptămână despre același brand. Nu le răspund și ei continuă să îmi trimită aceleași comunicate care nu spun de fapt nimic atractiv și care nu mă atrag să scriu despre asta;

10. Nu sunt umani. Revenind oarecum la punctul 1, mi-ar plăcea enorm să primesc e-mailuri semnate de oameni, nu de echipe; e-mailuri care mi se adresează cu Andreea, nu cu ”Dragă bloggerule”; e-mailuri care îmi sunt adresate doar mie și care conțin informații personale despre mine și blogurile mele; e-mailuri care vin din partea agențiilor nu doar când au nevoie să postez ceva sau să vin la un eveniment, ci și când e ziua fiică-mii, când e o sărbătoare sau… pur și simplu, să ne salute cineva și în afara e-mailurilor robotice ”Ia banii, scrie articolul!”.

Nu știu alți bloggeri cum sunt, dar eu, dacă văd că omul e OM cu mine… păi îi ofer mult mai mult decât am convenit în contract, dincolo de un ratecard standard, și am grijă să îi păstrez o imagine bună și pe viitor. Îl contactez tot timpul, îi dau share la campanii, scriu, promovez și mă implic. Dar când văd că unii dintre ei uită cum e să fii OM înainte să fii corporatist și tratează totul superficial… de ce aș trage eu de ei?

Sper ca acest articol să ajungă la cât mai multe agenții și companii care colaborează cu bloggerii. Pentru că știu sigur că se poate și altfel. Colaborez cu multe agenții cu care am o legătură foarte frumoasă, o legătură umană, așa cum ar trebui să fie!

Lista e deschisă, dacă mai aveți recomandări pentru agențiile de PR în comunicarea lor cu bloggerii!

Foto: pixelrushstudio.com.au