În București, în sufrageria Livianei. Cum nu există Fika în capitală, sufrageria Livianei e Starbucks. Așa că uite-ne cum stăm amândouă pe canapea, fiecare cu laptopul ei în față și scriem de parcă viața noastră ar depinde de asta. Stai! Viața noastră chiar depinde de asta!

La un moment dat, văd cu coada ochiului ceva ce îmi distrage atenția de la scris. Tocmai a intrat o făptură blondă, cu părul creț, cu forme generoase, cu buze roșii și haine negre, deh, să mai subțieze contururile pe ici-pe colo! Cum femeia iese clar din decorul de la Starbucks, îmi ațintesc privirea asupra ei pentru câteva secunde, îmi dau seama că parcă aș lua-o de undeva, așa că o întreb pe Liv: „Hey! Asta nu e Oana Lis?”. Liv își ridică privirea concentrată din laptop, se uită cu ochii ei laser la femeie, apoi stabilește: „Nu, măi, nu e ea! Oana Lis nu arată așa!”. Nu știu ce vrea să spună Liv cu asta, dar nici nu insist să aflu, pentru că oricum am lucruri mai importante de făcut. Și ne întoarcem amândouă la muncă, cu nasurile în laptop, ca niște copii care trebuie să își termine musai jocul preferat.

Și aș scrie în continuare, concentrată, la laptopul meu cel roșu, doar că femeia cu pricina se așază fix la masa din fața mea, în câmpul meu vizual. Și aș ignora-o și mi-aș vedea de ale mele, doar că ea insistă să fie remarcată. E singurul om de acolo care nu are o cafea sau ceva de la Starbucks în față. Mai mult, e singurul om de acolo care își scoate pe masă toată artileria de machiaj din geantă și începe, nene, să se… machieze. Acolo. În mijlocul cafenelei. De față cu noi toți. Dar nu că își dă un pic cu ruj sau de astea. Nu, nenică! Ea o ia de la Adam și Eva și trece prin toate etapele machiajului. Așa că eu zic iar: „Asta e Oana Lis!”. Liv o ține pe-a ei: „Nu, măi, nu e!”.

Ne întoarcem iar la ale noastre. Scriem noi, scriem, când, deodată „Buf!”. Se aude un zgomot de la masa-vedetă din fața noastră și vedem cum o sticluță plină cu autobronzant cu sclipici cade din mâinile ei pe masă și apoi pe rochia ei neagră. Și uite așa, în tăcerea mormântală și cu toți ochii ațintiți deja spre ea, zice tare, cât pentru toată cafeneaua: „Futu-ți morții mă-tii!”. În secunda doi o aud pe Liviana: „Da, măi, ea e!”. Apoi, femeia își strânge trusa cu machiaj, trântește totul în jurul ei, se îmbufnează, se ridică și pleacă, cu autobronzantul de față care i-a ajuns deja până la genunchi.

Ne amuzăm un pic, după care zicem că ar fi timpul să ne întoarcem și noi la muncă! Păi până când pe hlizeală? Dar nu a zis nimeni că ceea ce îți dorești trebuie să se întâmple fix așa cum îți imaginezi! Nuuu! Pentru că la o masă, un el și o ea mai au un pic și își ating unul altuia stomacul… cu limba! Da, se iubesc și stau pe o canapea, dar canapeaua aia e în Starbucks. Cu tot cu noi în ea! La altă masă, o femeie are volumul direct proporțional cu numărul de bijuterii de aur de pe ea. Și sunt multe, frate! Cu cine vorbește? Cu un el îmbrăcat în trening și cu ditamai lanțul de aur la gât, de zici că a filmat acum un videoclip cu bling-bling.

Deja suntem iritate că s-a dus naibii toată atmosfera noastră de scris. Ne uităm cu gura căscată în jurul nostru, de parcă am fi aterizat din greșeală într-un film prost și nu știm ce se întâmplă. Ne așteptăm ca din moment în moment să apară Măruță de după o canapea și să ne spună că suntem la camera ascunsă. Și fix când să ne liniștim și noi și să zicem „Gata! Ne concentrăm la ale noastre!”, apare în decor altă vedetă, de data asta un mascul din muzică. Se așază în fața ușii de la toaletă și trage încontinuu de ea, după care se uită la noi și ne întreabă dacă știm cum se deschide. Știm: se deschide când nu e cineva deja înăuntru! Așa că îl sfătuim să aștepte două minute, să iasă omul dinăuntru și apoi să intre cu toată încrederea.

După toate întâmplările astea, am decis că nu mai e cazul doar să ne imaginăm lucruri, cu nasul în laptop, oricât de bogată ar fi imaginația noastră. Realitatea e deja mult prea ofertantă în materie de personaje din care să te inspiri. Trebuie doar să îți ridici privirea și să observi dincolo de bula ta! E posibil să vezi nu doar altă bulă, ci chiar și pe… Bulă! Și e valabil în orice domeniu, nu numai în scris! Serios! Uită-te în jur și convinge-te! Ce vezi?

Foto: youtube.com