Auzisem mult zumzet despre Cecelia Ahern și am refuzat la început ,,să fac cunoștință cu ea”. Credeam că e un pseudo-fenomen, ceva comercial și siropos, ca multe altele. Sincer, nu știu de unde mi-a venit acest gând, dar, ideea e că am tot fugit de ea. Până într-o zi, când o prietenă mi-a pus în mână ,,Prietenul nevăzut”. Și m-am îndrăgostit pe loc atât de carte, cât și de Cecelia de care tot fugeam atât.

Zilele trecute am citit o a doua carte scrisă de ea – Cartea viitorului. Cum să vă explic? Este genul de carte pe care efectiv nu o mai poți închide, care nu te lasă să respiri și, atunci când o termini, rămâi inevitabil cu gândul la ea. Trebuie să recunosc că, pentru că trebuia să plec la radio în dimineața în care o citeam, am luat-o cu mine și am terminat-o acolo. Atât de mult mi-a plăcut și aș reciti-o cu drag în orice moment!

Eroina cărții este Tamara Goodwin, o puștoaică de șaisprezece ani, putred de bogată, care e obișnuită să aibă tot ce își dorește. La un moment dat, tatăl Tamarei se sinucide, iar motivul este că își pierduse cumva toată averea. Situația face în așa fel încât Tamara și mama sa, Jennifer, să se mute la țară, în casa lui Arthur, fratele lui Jennifer, și a lui Rosaleen, soția acestuia. De la viața luxoasă plină de cadouri și răsfăț, Tamara ajunge izolată într-un mediu pustiu, fără să aibă nici măcar bani de șampon. Mama sa dormea încontinuu, Arthur nu era prea vorbăreț, iar Rosaleen era cel puțin ,,ciudată”. Trebuia să își ocupe timpul cu ceva!

Și-l face prieten pe Marcus, băiatul de bani gata pedepsit de tatăl său să conducă Biblioteca Mobilă prin regiune, ca să își spele din păcatele adolescenței. În această mini-bibliotecă, Tamara găsește o carte închisă cu lacăt, pe care nu scria nimic. Se hotărăște să o ia și să încerce să îi afle misterul.

În aventurarea ei prin împrejurimi, descoperă ruinele unui castel cu o poveste impresionantă, face cunoștință cu o soră catolică, cu care se împrietenește imediat, și îl primește cu bucurie în viața sa pe Wesley, fiul noului medic din orășel și, totodată, noul ajutor al lui Arthur.

Sora Ignatius este cea care o ajută să spargă lacătul cărții misterioase, moment în care Tamara află că, de fapt, are în față un caiet cu pagini albe. Doar că, la scurt timp după ce îl deschide, își dă seama că acel caiet are câteva pagini scrise chiar de… ea. Evident, nu își amintește să le fi scris, iar faptul și mai ciudat este că textul relatează o întâmplare datată… a doua zi, în viitor. Șocată la început de ceea ce avea în mână, Tamara se convinge pe zi ce trece că deține un jurnal care îi destăinuie viitorul, viitor pe care ea îl poate schimba.

În fiecare zi află din ce în ce mai multe lucruri despre viață, despre ea, lăsând-o în urmă pe vechea Tamara. Noutățile îi aduc șoc după șoc, pentru că tânăra află o mulțime de secrete despre părinții săi, despre tatăl său natural, despre vârsta sa adevărată, despre răutatea lui Rosaleen, despre rudele care sunt, de fapt, cu totul altcineva și despre întreaga istorie a castelului Kilsaney.

V-aș povesti cu drag întreaga poveste, cu lux de amănunte și enorm de mult entuziasm, dar cartea aceasta chiar trebuie citită și de voi, de la început până la final. Personal, deși momentan citesc o altă carte, gândul meu a rămas tot alături de Tamara și de Cartea Viitorului, rătăcind cu zâmbetul pe buze și cu surpriza misterului pe tărâmurile de la Kilsaney…

Foto: vintagesafebooks.com