Am văzut de multe ori această tendință la părinți, de a se simți mai nu-știu-cum atunci când își văd copilul cu o carte în mână. Da, toți ne dorim copii inteligenți, culți, curioși, isteți și toate cele, însă pasiunea pentru cărți și plăcerea de a citi nu se impun cu forța. Nici adulților, nici copiilor.

Cred că există câteva elemente esențiale care determină un copil să devină prietenul cărților. Ah, și pont: o să urmărești cu atenție când sunt reduceri la cărți, pentru că o să vezi că îți prind tare bine!

1. Exemplul părinților. Dacă cel mic nu te vede pe tine citind sau dacă nu vede acasă cărți, atunci e clar că nu te poți aștepta să descopere singur, de mic, lumea cărților. Cel mai bun exemplu pentru copiii noștri suntem noi, așa că, dacă vrei să îi faci cunoștință copilului tău cu cărțile, atunci fii tu, înainte de toate, prietenul lor!;

2. Răbdare. Una dintre cele mai importante calități în parenting este răbdarea părintelui în dezvoltarea copilului său. Poate dura ani până când copilul să descopere adevărata plăcere a cititului și să își facă din asta o pasiune. Trebuie doar să ai răbdare și încredere în el!;

3. Fără presiune. Când vine vorba de cărți, nu e loc pentru acel cuvânt extrem de urât – „trebuie”. Dacă îi spui copilului tău că „trebuie” să citească, atunci nu te aștepta să facă o pasiune pentru cărți. Va citi de nevoie sau, cel puțin, va sta cu cartea deschisă, visând la ceea ce îi place cu adevărat;

4. Cărți adecvate. Fiecare copil are nevoie de cărți adecvate vârstei lui pentru a le putea descoperi și înțelege. Dacă îl forțezi să citească acele cărți recomandate pentru vârste mai mari, așteaptă-te să te întâlnești cu sentimentul de frustrare;

5. Comunicare. Vorbește cu cel mic despre cărți, despre avantajele cititului, despre experiențele proprii cu cărțile, faceți schimb de păreri și povestește-i pe limbajul său cărți care l-ar putea atrage.

Eu una citesc foarte mult, chiar și o carte pe zi. O las pe Rebeca să mă vadă că citesc, fără să îi impun nimic. Mă vede cu cartea în mână, vine la mine și mă întreabă ce fac și despre ce e vorba în carte. Încep să îi povestesc pe limbajul ei, iar ea îmi pune o mulțime de întrebări despre personaje și despre acțiune. Acum știe majoritatea cărților din bibliotecă după copertă.

Are și ea cărțile ei, adecvate vârstei, pe care le deschide și se face că citește, pentru că, evident, la vârsta ei încă nu poate citi. Momentul deschiderii unei cărți îi aparține în totalitate și chiar o face des, fără pic de presiune din partea noastră.

La vârsta asta nu are răbdare să mă asculte citindu-i o poveste întreagă. Mă oprește tot timpul, îmi pune întrebări și schimbă povestea, improvizând. Iar eu mă bucur, pentru că asta îmi arată că e creativă și că are o imaginație extrem de bogată.

Dragostea pentru cărți vine de la sine! Lăsați-i pe copii să o descopere singuri, în ritmul lor, și să se bucure de cărți așa cum simt ei!

În imagine este Rebeca, zilele acestea, „citind” o carte de povești pe salteaua cu jucării răsturnate, lângă peretele din casă pe care are voie să facă ce vrea.

Hai, cumpără-i copilului tău acele cărți pentru copii potrivite vârstei lui și mult spor la citit și la descoperit împreună minunata lume a cărților!