Prietena mea – proaspata mama

Prietena mea a născut pe 31 august un băiețel minunat, pe nume Vlad Ștefan, pe care voi avea marea onoare de a-l boteza. E în prima lui lună, așa că încă se acomodează. Atât el, cât și părinții lui.

Când l-am văzut cât de mic e, nu îmi venea să cred că așa a fost și Rebeca în urmă cu doar 15 luni. Și mă întreb când a trecut așa de repede timpul și cum de am uitat așa de ușor aceste aspecte. Dar, pe lângă mărime și alte aspecte legate de creșterea unui bebeluș în primele luni de viață, am uitat complet cât de greu e. Mi-am amintit însă, când prietena mea ruptă de oboseală mi-a mărturisit că ”Nimeni nu mi-a spus că e chiar atât de greu!”.

Da, e o schimbare de decor mult prea puternică, deși o aștepți nouă luni de zile. Și oricât te-ai pregăti, oricât de mult ai citi, oricât de mult ai discuta cu alte mame, tot nu ești pregătită efectiv de timpul petrecut în calitate de proaspătă mamă. Pentru că trebuie să te obișnuiești cu noul program, cu lipsa acută de somn, cu faptul că acum ești responsabilă de îngrijirea 24/24 a unei ființe care se bazează pe tine.

Oboseala te face sa alaptezi chiar si perna

Îmi aduc aminte că la două săptămâni după naștere eram zombie în toată regula și eram în stare să adorm și în picioare. Eram atât de obosită și de setată că trebuie să mă trezesc noaptea și să îmi alăptez copilul, încât m-am trezit la un moment dat în toiul nopții stând în fund și alăptând… perna. Rebeca dormea liniștită la ea în pătuț, iar eu mă trezeam buimacă și speriată în ideea că poate se trezește și are nevoie de mine.

Nu știu cum am trecut de perioada aceea și câte ore am dormit cumulat în primele ei luni de viață, dar știu sigur că și acum mai am cearcăne. Și acum mă trezesc din când în când noaptea, speriată că aud plânset de copil, deși Rebeca nu se mai trezește de multă vreme pe perioada nopții.

Așa că nu, oricât de multe ți-ar spune cineva despre cum va fi, tot nu vei crede până ce nu experimentezi pe pielea ta fenomenul ”parenting”!

Foto: babyscalesdirect.co.uk