Din ce în ce mai multă lume mă întreabă de ce nu îi pun cercei Rebecăi, pe motiv că e fetiță și, deh, fetițele poartă cercei. Primul răspuns pentru cei care insistă cu această întrebare ar fi, evident, ”Păi, nu e treaba voastră!”. Al doilea, care va fi expus mai jos, e pentru a face să înceteze valul de întrebări pe subiectul cercei.

Și uite că am făcut și o listă de motive, ca să fie mai ușor de citit și de înțeles, pentru toată lumea:

1. Cred că bijuteriile de aur și bebelușii pur și simplu nu se pupă. Putem merge și pe varianta metaforică și să spunem că bebelușii sunt, prin definiție, niște bijuterii, așa că nu mai e nevoie să îi mai împopoțonezi și cu altele. Însă, personal, cred în puritatea, inocența și frumusețea unui copil natural, așa cum este el, fără pic de urmă de chestiuni ce țin de viața adultă (bijuterii, machiaj, pantofi cu toc etc.), mai ales dacă el nu le cere și mai ales dacă sunt din aur;

2. Mi-e groază când văd aur. Cu greu am acceptat să port și verigheta din aur, darămite bijuterii din aur. Am eu o oroare cu bijuteriile din aur. Iar cerceii din aur la bebeluși și copii mici mi se par, personal, din alt film. Pur și simplu nu îmi place să văd în jurul meu bijuterii de aur, pentru că am această impresie despre ele de vechi și monoton;

3. Fiică-mea e o băiețoasă. Și nu că nu i s-ar potrivi o anumită pereche de cercei (dar nu din aur), pe care să o poarte cu anumite ocazii, dar nu o văd purtând cercei 24 de ore din 24, mai ales când doarme, când se cațără peste tot și când se bagă prin toate cotloanele. O și văd cum se trage de urechi și cum mă pune să îi dau jos cerceii;

4. Vreau să o învăț cu timpul să poarte bijuterii corect, în funcție de ocazie, de vârstă, de îmbrăcăminte, nu aceeași pereche de cercei de aur toată viața, oricând și oricum;

5. Găurile din urechi în ziua de azi se fac extrem de ușor, indiferent de vârstă, fără să mai existe probleme de durere sau de infectare. Așa că, atunci când vom decide împreună cu ea că este momentul să poarte cercei, vom face și găurile aferente.

De exemplu, de Crăciun, Rebeca și-a dorit foarte mult un inel. Tot ne spunea că toată lumea are pe deget un inel, inclusiv tati (care avea verighetă, evident) și ne punea să îi dăm inelele noastre să le probeze. Așa că, i-am luat un inel mic, finuț, de argint, pe care îl poartă la anumite ocazii. Are ea momentele ei când îl vrea și alteori când îl dă jos. Evident, când am fost cu ea la botezul finului nostru l-a purtat tare mândră. Când a ajuns acasă, la culcare, l-a dat singură jos. Când merge în oraș îl mai pune câteodată pe deget. Când vine vorba de joacă, îl dă tot timpul jos, pentru a avea mâinile libere la boacăne.

Nu am absolut nimic cu mamele care pun cercei fetițelor încă de mici. Mi-e absolut indiferent ce fac alții și respect deciziile celorlalți, pentru că e vorba de copiii lor și de preferințele lor. Însă, vă rog eu mult, nu mai insistați să îi punem și noi cercei Rebecăi. O vom face strict când considerăm noi că va fi cazul! Până atunci, ne bucurăm de energia și de frumusețea naturală a Rebecăi fără cercei, mai ales de aur!

Foto: etsy.com