Tot se vorbește în ultima perioadă despre ideea de comunitate, mai ales în mediul online. Cu precădere despre comunitatea de bloggeri, pentru că, deh, pe aici mă învârt, deci despre asta aud mai mult. Personal, cred foarte mult în puterea unei comunități și sunt ferm convinsă că se poate crea cu oamenii potriviți, cu conștientizarea acestei puteri comune și cu câteva principii de bază.

Și nu mă las până ce nu pun pe picioare o astfel de comunitate! Dar, pentru asta, e nevoie de oameni și, mai ales, e nevoie de oameni care să înțeleagă importanța și funcționalitatea unei comunități. Astăzi, fac o listă cu 12 lucruri pe care le-am învățat de-a lungul celor 12 ani de blogging despre motivele care împiedică un grup de oameni să devină o comunitate reală.

De ce nu funcționează bine comunitățile de bloggeri?

  1. Trăiesc în trecut. Da, era foarte fain când eram toți tineri și ne hăhăiam la o bere și un mic, când eram mai puțini și, credeam noi, mai prieteni. Dar, viața evoluează și lucrurile se schimbă și e firesc să fie așa. Unii au făcut copii, unii s-au mutat în alte orașe, unii s-au lăsat de blogging, unii au, pur și simplu, alte pretenții și alte așteptări, atât de la comunitate, cât și de la viață, în sine. Dacă vom trăi doar cu nostalgia evenimentelor de altădată, atunci nu știu cum vom putea pune mâna să facem ceva în prezent și, evident, în viitor. În plus, nu-i oprește nimeni pe cei nostalgici să inițieze ieșiri ca pe vremuri, fără să tot aștepte să le facă alții și să se plângă că nu se întâmplă;
  2. Cred că bloggerii sunt concurenți. Ne-am învățat să ne tot uităm în curtea vecinului, să trăim în invidie și în comparații, încât uităm efectiv că suntem unici. Uităm că avem puterea de a fi niște bloggeri care se diferențiază prin unicitatea lor. Iar ideea unei comunități e dată de acceptarea faptului că fiecare blogger din ea e unic și că împreună, toți acești bloggeri unici, pot fi ai naibii de puternici, dacă trag toți la aceeași căruță;
  3. Nu oferă feedback. O comunitate, ca orice relație umană, de altfel, e bazată pe comunicare deschisă. Adică înveți să dai un feedback corect și spui omului în față și în privat ce te-a deranjat sau ce ți-a plăcut și o faci atunci când s-a întâmplat, nu după luni sau ani de zile. Nu te superi și taci mâlc și, pe deasupra, îți exprimi nemulțumirea în „gura târgului”. Oamenii nu știu ce e în mintea altor oameni, iar una dintre cele mai importante lecții pe care le-am învățat de-a lungul anilor zice cam așa: Nu presupune niciodată! Vorbește deschis, fără etichete, fără prejudecăți, fără presupuneri! Și repet: nu în public! Accept feedbackul și mă bucur când e dat, atât timp cât e dat corect!;
  4. Sunt acolo doar la bine. Și aici e tot ca într-o relație: nu poți face parte din comunitate doar când e totul roz, doar când e vorba de o campanie sau de un eveniment fain. Nu poți face parte dintr-o comunitate fără să te implici, fără să ajuți, fără să fii o voce a acelei comunități. Nu te poți declara parte a comunității doar atunci când iese banul sau doar când un proiect este pe gustul tău. Asumă-ți rolul de membru într-o comunitate, dacă chiar vrei să faci parte din ea!;
  5. Nu se adaptează la schimbări. Cum ziceam la primul punct, viața evoluează, tehnologia e alta, oamenii se schimbă. E nevoie să ne adaptăm la ceilalți oameni, la cerințe, la nevoi. Da, oamenii pleacă și e ceva normal! Unii nu se mai regăsesc, alții vor altceva, alții nu mai pot și întotdeauna vor apărea și oameni noi în peisaj. Oamenii se triază în mod natural, de-a lungul timpului. Dacă sufeream pentru fiecare om care a ieșit din viața mea la un moment dat, cred că o luam razna de tot. O comunitate trebuie să se reinventeze de fiecare dată și să se adapteze împreună tuturor schimbărilor. Pentru că da, schimbarea e bună, mai ales când e privită ca evoluție, învățare și dezvoltare!;
  6. Se supără. Și fiică-mea trântește uneori lucrurile, se supără și pleacă, dar ea are trei ani. Serios, chestiunile astea chiar nu își au locul într-o comunitate de oameni care se presupune că ar fi maturi. Da, nu ne iese treaba uneori așa cum am vrea, nu toți bloggerii privesc toate proiectele cu același entuziasm, nu toți se pot implica în orice campanie, nu toți sunt de acord cu tine etc. etc. etc., dar asta nu înseamnă că ne luăm jucăriile și plecăm îmbufnați, aruncând săgeți ori de câte ori ni se ivește ocazia. Păi, dacă mă supăram eu de fiecare dată când nu mi-a ieșit ceva așa cum voiam în blogosferă… păi acum eram o tristă care sigur s-ar fi lăsat de blogging;
  7. Nu acceptă greșeli. Ca să continui pe aceeași idee ca la punctul 6, cred că o comunitate nu funcționează bine atunci când nu acceptă ideea că se poate greși. Oameni suntem și greșim toată viața. Experimentăm, încercăm, dăm cu capul, dar ideea e să acceptăm treaba asta și să vedem cum o scoatem la capăt împreună, în timp ce ne învățăm tot împreună lecția. Eu am făcut multe greșeli, fac și în prezent și, ghiciți ce: voi mai face! Dar nu le privesc musai ca greșeli, ci ca experiențe din care am ce învăța! Și dacă voi vreți să le vedeți ca greșeli, eu mi le asum cu toată responsabilitatea. Dar, măcar știu că fac lucruri, că învăț lecții, că mișc lucrurile;
  8. Nu împărtășesc. Mi se pare un pic ciudat că în mediul online din 2017 încă sunt oameni care cred că pot crește, dacă țin totul doar pentru ei. Dacă nu împărtășesc experiențe și resurse în comunitatea din care fac parte. O comunitate nu poate funcționa corect, dacă membrii ei nu interacționează deschis și nu fac schimb de idei și de bune practici;
  9. E doar online. Am zis-o și o s-o mai zic de nenumărate ori: o comunitate online crește dacă membrii ei se întâlnesc și offline. Relațiile umane față în față sunt esențiale atunci când vrei să crești și vrei să faci parte dintr-o comunitate, oricare ar fi ea;
  10. Sunt axați pe critică. E foarte simplu să stai în spatele unui ecran și să critici cu cuvinte dure orice îți iese în cale, până la cele mai mici detalii. Dar critica nu e niciodată constructivă și nu va ajuta niciodată o comunitate să crească. Cât despre critica folosită în combinație cu injurii și lipsă de respect pentru ceilalți… ei bine, asta cred că spune multe despre fiecare om în parte;
  11. Așteaptă să se întâmple lucruri. O comunitate funcționează atunci când toată lumea se implică, când oamenii inițiază și își asumă, când membrii ei propun și duc până la capăt evenimente, campanii și acțiuni, asumându-și atât reușitele, cât și greșelile. Când aștepți de la un singur om să le facă pe toate, aia sigur nu e comunitate! Da, tendința e să spargi în capul liderului toate oalele și înțeleg obișnuința asta a unor oameni de a arăta cu degetul doar spre un singur om, mai ales atunci când lucrurile nu sunt așa cum și le doresc ei. Dar, liderul își asumă și s-ar bucura teribil dacă ar vedea suport, înțelegere și, mai ales, omenie în comunitate;
  12. Nu sunt oameni. Comunitățile, la fel ca relațiile sau ca afacerile, se fac, în primul rând, cu oameni. Și mă refer aici la ideea de a fi OM, înainte de toate, și de a rămâne OM până la capăt. Fără jigniri, fără piedici, fără răutăți. Pentru că viața nu e un concurs de popularitate și nu trebuie să ne placă de toți oamenii din jurul nostru. Dar, e important să găsim acele metode de a lucra împreună și de a face dintr-un grup comunitatea puternică pe care ne-o dorim. Asta nu înseamnă să fim neapărat cei mai buni prieteni, ci doar să fim colegi de breaslă cu adevărat! Se poate?

Ei, și când ajungi deja la a treia pagină de Word într-un singur articol, îți dai seama că trebuie să te oprești din scris, să trimiți articolul în online și să te (re)apuci de treabă. În comunitate! Între timp, las lista deschisă pentru completări și comentarii!