Cum imi sunt influentate alegerile de amintirile din copilarie

         Vrei un ceai?

         Nu, mulțumesc, nu sunt bolnavă!

Ăsta era răspunsul meu atunci când cineva mă întreba dacă vreau să beau ceai. Motivul e simplu: la noi în familie se bea ceai doar dacă cineva răcea. Era clasicul ceai de tei pe care îl făceau bunicii și pe care îl beam atunci când ne curgeau mucii și nu mai știam ce e cu noi. Evident, nu lipseau frecțiile și alte tratamente de astea pe care le știau doar bunicii, care, vorba aia, știau ei mai bine ca medicii cum e cu sănătatea.

Nu știam atunci de alte tipuri de ceaiuri, cum sunt cele din ziua de azi, pe care le bei ca să tratezi sau să previi o afecțiune, sau ca să simți plăcerea gustului, pur și simplu. Dacă îmi ofereai pe atunci un ceai de ăsta, probabil aș fi ridicat din sprâncene și m-aș fi întrebat ce gânduri ascunse ai sau cum ai reușit să pui mâna pe așa ceva.

Astăzi, există o adevărată industrie a ceaiului, există ceainării specializate în asta și există, bineînțeles, pasionații adevărați de ceai. Adică cei care își beau ceașca de ceai ca pe un ritual japonez. Nu am ajuns chiar până acolo. Beau și eu ceai des, dar nu sunt o cunoscătoare a tipurilor de ceai, a metodelor speciale de preparare sau a accesoriilor folosite atunci când îl bei. Sunt un novice care a dat o șansă ceaiului!

Însă, oricât de deschisă aș fi și oricât de mult mi-ar plăcea anumite tipuri de ceai, este unul căruia i-am dat Ignore, Block și Delete: ceaiul de mentă. Știu care îi sunt proprietățile, știu când ar trebui folosit ceaiul de mentă, știu cât de bine face organismului. Dar… eu nu pot! De ce? Normal, am și pentru ceaiul de mentă o poveste, ca să înțelegeți care-i baiul!

Ei bine, ceaiul de mentă îmi aduce aminte de spital. În toate spitalele în care am fost, de mică până când am ajuns, vorba aia, mare (și la ani, și la lungime, și la lățime), mi s-a dat… ați ghicit! Ceai de mentă! Numai mirosul de ceai de mentă mă face să mi se ridice părul pe mână și să întind ceașca oricui altcuiva, numai mie nu. Pentru că am cele mai sumbre amintiri din spitalele de stat din România și nu mai vreau să mă întorc acolo nici măcar cu gândul!

Ăsta e motivul pentru care discuțiile cu mine despre ceai acum sună cam așa:

         Vrei un ceai?

         Da, mulțumesc! De oricare, în afară de mentă!

Foto: blog.matchazentea.com

Share:
TwitterFacebookLinkedInPinterestGoogle+

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.