Pe 1 iunie, pinguina noastră mică a împlinit primul ei an. Pe 3 iunie, tatăl ei scump și-a sărbătorit ziua de naștere. Și cum invitații erau aceiași, iar unii veneau de departe, am hotărât să facem o petrecere comună în sâmbăta dinaintea celor două zile de naștere.

Am chemat câțiva oameni dragi nouă, care ne-au fost alături tot timpul, și ne-am bucurat împreună de liniște și relaxare la un gulaș la ceaun și burgeri la grătar. Am avut tort (unul colorat, cu cremă de vanilie și mousse de cășuni, fără zahăr, și unul în formă de pinguin, cu cremă de ciocolată, cu zahăr), am suflat în lumânări și am cântat ”La mulți ani!”.

Nu am vrut să facem nimic tradițional, de genul tăiat părul copilului, rupt colac deasupra capului, lipit păr de bani de argint și nebunii de genul ăsta. Dar ni s-a părut simpatică ideea cu tava cu obiecte din care ea să își aleagă trei, ca semn al destinului ei. I-am pus Rebecăi pe tavă o carte, un pix, o bărcuță, un microfon, un tel, o cheie mecanică, chei de la mașină, cercei de aur, un pieptene, un ruj, o seringă, un metru de croitorie și o oglindă.

A ales prima dată metrul de croitorie. Atât eu, cât și Etienne, avem în familiile noastre croitori. Iar ea e topită după haine și după încălțăminte.

Al doilea obiect a fost reprezentat de bani, cărora nu prea a vrut să le mai dea drumul.

Al treilea obiect a fost ales mai greu. După ce a mângâiat de câteva ori microfonul, a înhățat cu zâmbetul pe buze seringa.

Nu știm ce îi rezervă viitorul și nici nu o forțăm să facă ceva anume. Tot ce ne dorim pentru ea e să fie sănătoasă și fericită, pentru că restul vine de la sine.