De ce mint copiii?

Am întrebat-o pe Rebeca de ce mint copiii

Suntem în bucătărie, la masa noastră din nuc, pe scaunele portocalii și luăm amândouă micul-dejun. La un moment dat, îi zic:

-Rebeca, uite, eu citesc acum o carte care se numește „De ce mint copiii?”. Și eram curioasă… tu ce părere ai? De ce crezi tu că mint copiii?
-Păi, mami, noi, copiii, mințim doar uneori. Dar o facem doar ca să nu vă supărăm pe voi, adulții, că și așa aveți altele pe cap!
-Apreciez că ai intenții bune. Dar știi, noi, adulții, preferăm de o mie de ori să ne spuneți adevărul decât să ne mințiți. Pentru că, în general, noi aflăm adevărul. Cum a fost de exemplu când ai tăiat cureaua chitarei pe motiv că e mai mișto cu franjuri și când te-am întrebat din camera cealaltă ce faci acolo, tu ai spus „Nimic”. Știi, când noi aflăm că ne-ați mințit, ne doare foarte tare inima, pentru că ne simțim trădați.
-Oh, nu m-am gândit niciodată la asta!
-E în regulă dacă vrei să păstrezi lucruri doar pentru tine, pentru că orice om are nevoie de intimitatea lui. Dar așa cum eu nu te păcălesc și nu te mint pe tine și am încredere totală în tine, tot așa mi-ar plăcea să știu că ai și tu încredere în mine și că poți să îmi spui adevărul. Oricum voi fi întotdeauna de partea ta și vom discuta totul cu calm, fără țipete. Ce spui?
-În regulă, echipă! Așa facem!

După câteva minute, îmi arată ceva în spatele meu și îmi spune:
-Mami, uite ce gândac mare!

Mă întorc. Nu e nimic. Când revin cu privirea asupra ei, o văd cu ochii mari și cu gura plină. Îmi furase ceva din farfurie. Începe să râdă. O întreb:

-Acum nu m-ai mințit?
-Aah, nuuu! Acum doar te-am păcălit!
-Și cu ce e diferită păcăleala de minciună?
-Păcăleala e distractivă, mami! Și oricum ți-am spus! Hai… relaxează-te și râzi puțin!

Ne relaxăm, râdem, avem încredere în copiii noștri și totuși… de ce mint copiii? Am vrut să găsesc acest răspuns, alături de multe altele, așa că am citit cartea De ce mint copiii? – Cum pot încuraja părinții sinceritatea. E scrisă de Paul Ekman, profesor de psihologie la University California Medical School în San Francisco, specialist în problema expresiei emoțiilor și a minciunii și autorul a numeroase cărți pe aceste teme, printre care Emoții date pe față și Minciunile adulților.

Motive pentru care copiii mint

Se pare că există multe motive pentru care copiii mint:

Pentru a evita pedeapsa;
Pentru a obține ceva ce altfel nu poate fi obținut;
Pentru a proteja prietenii de probleme;
Pentru a proteja propria persoană sau pe altcineva de rău;
Pentru a câștiga admirația sau interesul celorlalți;
Pentru a evita crearea unei situații sociale dificile;
Pentru a evita stânjeneala;
Pentru a menține intimitatea;
Pentru a demonstra propria putere asupra unei autorități.

Independența înseamnă a avea controlul asupra informației referitoare la tine însuți, pe care o dezvălui celorlalți. Intimitatea înseamnă să iei tu însuți o decizie referitoare la cine știe și ce știe despre tine.

Însă, de cele mai multe ori, cei mai mulți copiii mint de frică. Sunt obișnuiți ca atunci când „greșesc”, să fie certați, pedepsiți sau, mai rău, loviți sau abuzați. Nu au o relație deschisă cu adulții din viața lor, nu au sprijinul lor și nici înțelegerea acestora, așa că preferă să facă lucruri pe ascuns. Pentru că știu că adulții nu au deja încredere în ei și nici ei nu au încredere în adulți. Și cu cât sunt certați mai mult, cu atât vor minți mai mult. E fix ca la educație sexuală. Cu cât nu comunicați mai mult și mai deschis cu ei, cu atât vor face lucruri pe ascuns, mult mai repede decât vă imaginați voi și, evident, mult mai dăunător pentru sănătatea lor fizică și mentală.

Ekman prezintă în cartea sa nenumărate studii și exemple, inclusiv exemple din viața personală. Ce mi-a plăcut foarte mult la cartea asta e că nu a scris-o singur, din perspectiva expertului și a părintelui, ci și-a invitat și familia să contribuie cu câte un capitol-două. Așa că veți putea citi un articol scris de Tom, băiatul său vitreg în vârstă de 14 ani, care explică de ce mint copiii și adolescenții, ce ar trebui să facă părinții în acele momente și, mai ales, cum se simt ei atunci.

Ultimele două capitole sunt scrise de soția sa, istoric, avocat în drept familial și mamă a doi copii. Mi-a plăcut abordarea lui Mary Ann, dar trebuie să vă avertizez că ultimul capitol este incredibil de sfâșietor și tremurător. Veți putea citi despre cazuri nenumărate de copii abuzați, care au trecut prin sala ei de judecată.

De-a lungul cărții, veți putea găsi răspunsuri la multe întrebări care țin de minciuna copiilor:

E normal să mintă copiii?
Când ar trebui să mă îngrijorez?
Ce ar trebui să fac atunci când copilul mă minte?
O atitudine negativă, cu țipete și pedepse îl va determina să nu mai mintă sau va înrăutăți situația?
De la ce vârste mint copiii?
Copiii care mint vor avea comportamente grave ca adulți?
Cum pot preveni minciuna acută?

Până citiți și voi cartea, vă zic pe scurt cum procedez eu:

Nu o mint și nu o păcălesc pe Rebeca, ci aleg să îi spun adevărul, pe limbajul ei, astfel încât să își crească încrederea în mine și în ea;
Nu mint alți adulți în prezența ei, ca să nu încurajez minciuna;
Vorbesc cu ea calm de fiecare dată când minte, ca să înțeleagă ce e bine, ce e rău și care sunt limitele „păcălelilor” sau „minciunilor nevinovate”. Nu am pedepsit-o niciodată și nu cred în tehnica pedepselor ca metodă de dezvoltare a copilului.

Descoperind că copilul nostru ne-a mințit și că aproape a scăpat neprins, ne confruntăm cu o pierdere a propriei noastre puteri. Nu mai putem fi siguri că avem toate informațiile pe care le dorim. Niciun adult nu le are în privința nimănui, dar, pentru un timp, le avem în ceea ce îi privește pe copiii noștri. Trebuie să avem acele informații, trebuie să știm cum se simt copiii noștri, ce își doresc și ce au nevoie și ce plănuiesc să facă atunci când sunt foarte mici, deoarece ei depind în totalitate de noi pentru a supraviețui. Dar pe măsură ce copilul crește, nu mai suntem centrul lor, singura lor sursă, singurul lor mijloc de supraviețuire.

Cartea a apărut la Editura Trei, în colecția Psihologie practică, alături de multe alte titluri interesante pentru părinții implicați în creșterea și dezvoltarea copiilor. Momentan nu mai este în stoc, dar sunt sigură că va apărea din nou. Până atunci, puteți alege din celelalte cărți pe subiect. Iar eu vă las cu încă un dialog cu Rebeca mea:

-Vai, mami, de abia aștept să ajung la școală, să îmi fac prieteni noi și să le spun că sunt bogată!
-Ăăăh… de ce vrei să le spui că ești bogată? Știi, dacă vrei să ai prieteni și oamenii să aibă încredere în tine, trebuie să le spui de fiecare dată adevărul. Altfel, când vor afla adevărul, se vor simți trădați și răniți, nu vor mai avea încredere în tine și nu vor mai vrea să fii prietena lor. Și poate te mai aude cineva că suntem bogați și vine și ne sparge casa, când de fapt noi nu avem mare lucru pe aici…
-Dar… mamiii! Eu chiar sunt bogată! Te am pe tine, ne iubim și sunt fericită!

Foto: Life Devil