Până să devin mamă, toate lucrurile astea despre parenting îmi erau total necunoscute. Nu aveam niciun copil prin preajmă ca să învăț ce și cum și oricum, eram prea prinsă în munca mea, ca să mă intereseze sau să am vreun motiv să am habar de ele. În mintea mea, mamele erau cele mai gingașe făpturi de pe Pământ, așa cum am învățat noi la școală, din cărțile de pe vremea comunismului. Până când am intrat pe un grup de mămici și am văzut Iadul dezlănțuit și răutatea în cel mai crud aspect al său.

Bine, recunosc că atunci când Rebeca e în pericol sau când cineva îi spune ceva cu care nu sunt de acord, mă transform în cea mai fioroasă leoaică. Însă de aici până la a jigni alte mame doar pentru că procedează altfel decât mine e cale lungă! Și înțeleg partea asta cu informarea corectă, mai ales în amalgamul de sfaturi și informații de care are parte o proaspătă mămică. Dar poate fi atât de diferit modul în care comunici informațiile astea, încât impactul poate duce la una dintre aceste acțiuni: 1. Mama să facă cum zici tu; 2. Mama să te ignore; 3. Mama să intre și mai tare în depresie.

Țin minte câte sfaturi nesolicitate am primit de la oamenii cu care mă întâlneam în perioada în care eram însărcinată. Oameni care nici nu mă cunoșteau, nici nu știau ce preferințe am sau ce principii vreau să adopt în ale mămiciei. Și uite așa, tam-nesam, aveam în jurul meu câteva tabere de mame (unele dintre ele nici măcar nu erau mame, dar își dădeau și ele cu părerea), care mă bombardau cu mesaje care mai de care mai stresante: să mă spăl pe păr numai cu șampoane din ingrediente naturale, ca să nu afecteze chimic fătul; să nu mă dau cu parfum, ca să nu îmi fie rău sau să îi fac rău copilului; să mănânc numai produse naturale și bio, ca să se dezvolte fătul sănătos; să nu port tocuri, că nu-știu-ce se întâmplă, de parcă eu aș fi fost în stare să mă mai cațăr și pe tocuri, la cât de greu mă mișcam în perioada aia. În fine, sfaturile erau multe și dintre cele mai neadecvate, ca să nu mai punem la socoteală și toate acele superstiții pe care am învățat cu timpul să le ignorăm.

După ce am născut, au apărut, bineînțeles, alte sfaturi și alte păreri. La început mă afectau, mai ales când eram în perioada de depresie post-natală și fiecare cuvânt negativ mă făcea să mă simt cea mai incapabilă mamă de pe Pământ. Ulterior, am început să filtrez informațiile și să țin la distanță toate aceste persoane negative, care preferă să judece și să arunce cu pietre în tine, doar pentru că tu faci altfel. Da, și în jurul meu sunt părinți care fac altfel decât mine, dar nu mă apuc să arunc cu vorbe în ei și să le spun că greșesc, doar pentru că eu procedez diferit. Unii le dau copiilor să bea doar lapte de migdale bio, alții le dau sucuri acidulate și meniuri de la McDonalds, alții le dau lapte proaspăt de vacă, eu am ales să îi dau copilului meu lapte de la Lidl. E mai presus vreunul dintre noi? Are dreptate doar unul și ceilalți sunt proști, răi sau cum mai preferă alții să îi considere?

Desigur, există o linie fină între lipsa de informare și ignoranță, însă, până acolo, hai să fim toți oameni și să vorbim omenește, adică limba pe care, eu una, aș vrea să o învețe și copilul meu. Și cum o poate învăța cel mai bine? Prin exemplul personal al nostru, al părinților. Pentru că nu cred că există părinți care greșesc și părinți care au dreptate, ci doar părinți care își dau cu părerea, când ar putea mai bine să petreacă timp de calitate cu propriul copil!

Așadar… tu ce fel de părinte alegi să fii?

Foto: shutterstock.com