Mergeam pe stradă zilele trecute și eu ca omul înfrigurat, înfofolită din cap până-n picioare. Trece pe lângă mine o fată cu geacă verde, cu blugi rupți și glezne dezgolite. Mă minunez ca baba aia de nu a mai văzut așa ceva și mă întreb dacă nu i-au înghețat toate cele bietei fete.

Mai merg puțin și scena se repetă, ca un sentiment ciudat de deja-vue. Am crezut că poate e aceași fată. Dar, nu! Era alta. Apoi din nou, aceeași fază. Și mergând pe stradă mai mult, mi-am dat seama că orașul e, de fapt, plin de fete cu geci verzi, cu blugii rupți/tăiați sau cum s-o mai numi și cu glezne dezgolite.

Acum, nah, nu sunt eu în pas cu moda și nici nu știu care-s ultimele trenduri, dar știu cu siguranță că aș face pe mine de frig, dacă aș umbla cu trei cm de gleznă dezgolită la -10 grade. Și la proteste am văzut foarte multe tinere cu pielea la vedere, în condițiile în care noi, super înfofoliți, nu știam cum să ne mai încălzim,

La fel, nu știu ce se poartă anul ăsta. Știu cel mult că Pantone a desemnat un anumit soi de verde ca fiind culoarea 2017. Dar gecile alea au altă nuanță de verde și sunt mai mult decât sigură că nu au nici în clin nici în mânecă cu Pantone. În plus, de ce ai vrea să fii trasă la indigo și să arăți exact ca alte câteva sute sau mii de fete?

Și înțeleg dorința asta de a fi cool, că doar am fost și eu adolescentă. Dar e o diferență atât de mare și totuși atât de mică între ideea de ,,cool” și cea de ,,ridicol”. Parcă văd sute de exemplare de tinere trase la indigo, care nu au pic de stil personal sau de personalitate. Sau poate, cine știe, nu se gândesc că ar putea fi unice, pentru că le-au înghețat gleznele, genunchii și toate părțile descoperite la atâtea grade cu minus. Ah, da, erau și cu capul descoperit!

Asta e pentru mine o lecție, care mă învață cum să o ajut pe fiică-mea să se diferențieze de turma trasă la indigo, să fie independentă, să aibă personalitate și să o ducă mintea să nu înghețe de frig de amorul modei sau a vreunui flăcău.

Foto: pinterest.com