Tot văd în jurul meu părinți care urlă la proprii copii, în parc, la mall sau într-un spațiu de joacă. Aceștia, evident plâng și mai tare, când sunt îmbrânciți și când li se țipă în ureche. Și atunci vine replica halucinantă a părintelui, care mai are un pic și fierbe de nervi: ”Mă faci de râs în public!”.

Și stau și mă uit năucă la toată această fază și mă întreb: De ce ar fi mai important pentru acel părinte ce cred eu, care am văzut scena, decât nevoile propriului copil?. De ce să îți fie rușine de propriul copil și, mai ales, de ce să urli în halul ăla la el și să îl umilești? De ce să ai o asemenea scenă de circ penibil, când poți rezolva totul mult mai simplu, fără să îți traumatizezi copilul și fără să mai atragi privirile celorlalți adulți, atât de importante pentru tine?

Da, copiii plâng, copiii au nevoi, copiii mai fac și ”scene”. Ce, noi nu facem? Oho, și încă cum! Și poate ne e rușine că am reacționat așa, dar trebuie să ne fie rușine pentru noi, în raport cu persoana noastră și cu cei dragi, nu pentru ce crede lumea. Pentru că ”gura lumii” va vorbi întotdeauna și orice ai face cu propriul copil oricum nu vei mulțumi pe toată lumea. Și știi de ce? Pentru că nu lumea trebuie să o mulțumești tu, ci… pe propriul copil. El este cel căruia trebuie să îi acorzi atenție, cu el trebuie să cooperezi pentru a avea o discuție fără țipete, lui trebuie să îi acorzi credit și iubire, pentru că, de fapt, cea mai importantă părere despre tine nu este cea a lumii. Mai important este ce crede propriul copil despre tine.

Așa că, data viitoare când te mai gândești să îți umilești copilul în public pe motiv că ”te face de rușine”, mai gândește-te o dată înainte să o faci!

Foto: galleryhip.com