Mihail Musat este omul care are intotdeauna un zambet la el, care transmite bunatate si iubire, care te face sa vezi intotdeauna problema dintr-un cu totul alt unghi. Astazi, el ne vorbeste in calitate de tata al unui minunat baietel de 2 ani pe nume Darius. Afla de la Mihail cum poti incepe un sistem propriu de educatie si parenting cand nimic din jur nu ti se pare potrivit pentru copilul tau!

1. Ai adoptat un stil de educatie a copilului destul de neconventional pentru Romania. Poti sa ne explici in ce constau principiile educatiei copilului tau?
Noi il vedem ca pe un stil firesc. E drept ca nu e modelul principal perpetuat de ultimele generatii de parinti, insa nici ceva nou nu e. Ca parinti preocupati de propria noastra dezvoltare personala ne-am propus sa fim cat mai atenti la orice ne comunica fiul nostru. Iar el, avand in prezent 2 ani si o luna, mare parte din lucruri pana de curand nu le-a comunicat prin cuvinte.

Ne inconjuram copilul cu iubire si acceptare si atunci cand el rade, insa si atunci cand e suparat si plange sau are o criza de furie. Suntem atenti la nevoile lui fizice si emotionale, insa il invatam si despre limitele si nevoile noastre fizice si emotionale. Il ascultam pe el si intram in lumea lui, insa ii povestim si despre lumea noastra (in fiecare seara la culcare ii spunem povestea zilei de exemplu: ce s-a petrecut in viata fiecaruia din noi trei, cu detalii inclusiv de la locul de munca).

2. Ai fondat comunitatea „Parinti autentici”. De ce ai simtit ca e nevoie de inca o comunitate pentru parinti si ce fel de activitati presupune ea?
Da, am fondat-o ca un loc de intalnire directa intre parinti. Online sunt foarte multe comunitati. Offline, foarte putine. Asa ca, o data la 2 saptamani, ne intalnim 15-30 parinti si 1-2 specialisti si interactionam direct. E un spatiu in care parintii vin pentru a creste, pentru a pune intrebari specifice din viata lor. In sezonul 3, care va incepe acum in februarie, primele 3 intalniri vor fi dedicate educatiei: Homeschooling, Cum sa ne aranjam casa in stil Montessori si o intalnire cu Dl Florian Colceag care inca nu are tema stabilita.

3. De curand, ai fondat o mini-gradinita, la fel, destul de neconventionala pentru ideea de gradinita in Romania. De ce nu ai ales o gradinita normala si ce inseamna de fapt mini-gradinita fondata de tine?
Totul a pornit de la nevoia de a ne lasa fiul cu cineva ca sa ajungem si noi cateva ore pe zi la munca. In primii 2 ani am incercat sa stea exclusiv cu noi si asta s-a vazut foarte frumos in dezvoltarea lui. Asa ca, in momentul in care am inceput sa cautam o bona, am avut pretentii de neindeplinit. La gradinita am simtit ca e prea devreme si brusc. Asa ca, a aparut ideea sa facem o mini-gradinita acasa. Am mai gasit 2 familii cu care sa ne potrivim ca principii de crestere a copilului si ne-am bucurat sa vedem ca si copiii nostrii se inteleg foarte frumos. Urmatorul pas a fost sa gasim o educatoare cu deschidere catre pedagogiile centrate pe copil. Am gasit-o, am inceput si este minunat.

4. Copilul trebuie sa creasca, clar, inconjurat de iubire si de zambete. Dar ce faci in momentele in care simti ca te ajung nervii si oboseala, pentru ca esti si tu om?
Daca as fi citit aceasta intrebare inainte sa am copil, as fi raspuns cat se poate de senin ca voi fi prezent si linistit tot timpul. Dar da, nu e doar asa. Am avut momente cand oboseala fizica, cumulata cu cea emotionala, m-au dat peste cap. Asa ca, uneori m-am dus in camera de alaturi si am tipat, alta data m-am dus in camera de alaturi si am trantit ceva, iar daca mi-a permis contextul, l-am lasat pe Darius cu mama lui si am iesit sa alerg sau pedalez putin. Sportul zilnic in cresterea unui copil face minuni, in sensul ca aduce o doza de echilibrare pe care eu personal nu am mai gasit-o si in alta parte.

5. Care sunt sfaturile pe care tu le-ai da viitorilor tatici?
In Romania multi tatici au fost dati deoparte in generatiile trecute cand venea vorba de cresterea unui copil, mai ales in primii 2-4 ani – „Nu te atinge de el, ca nu stii ce faci”. Asa ca, unii tatici pornesc la drum cu aceasta teama in sange, de a nu sti ce sa faca sau chiar cu teama de a nu face rau copilului. Curaj!

In acelasi timp, un suport considerabil din partea tatalui ar putea veni in sustinerea mamei, atat in timpul sarcinii, la nastere, cat si in fiecare zi din acel moment inainte.

Incredere ca joaca practicata de tine, ca tatic, va fi diferita de joaca practicata de mamica. Si, asta e spre binele copilului, pentru ca el chiar are nevoie atat de modelul feminin, cat si de cel masculin.