În urmă cu ceva timp a fost lansată pe piața din România o nouă carte intitulată ”Tehnici de comunicare în Social Media”, care a fost promovată pe toate canalele ca fiind ”primul manual de social media din România”. Titulatura în sine a ridicat foarte multe așteptări, oameni care utilizează blogosfera și conturile de rețele sociale de mulți ani de zile crezând că vor găsi în carte tehnici speciale de care nu au mai auzit. De aici și seria de recenzii nu foarte plăcute la adresa cărții și, mai ales, la adresa autorului, Horea Mihai Bădău, asistent universitar doctor la FJCS din cadrul Universității București, Catedra de Presă și Președinte al Asociației Consumatorilor de Media.

Eu am susținut încă de la început că mi-a plăcut cartea și chiar că este singura care îmi place din colecția Collegium Polirom. Este un pas înainte și trebuie încurajat. De ce îmi place cartea? Pentru că folosește un limbaj simplu, pentru că oferă termeni explicați foarte bine și pentru că a apărut în print și nu în online.

Da, are un limbaj și informații ”basic”, însă nu acesta e rolul unui manual? Să îi învețe pe cei care nu știu ce trebuie să facă cu cuvintele potrivite? Pentru mine, e genul de carte pe care aș da-o clienților mei în mână să o citească cuvânt cu cuvânt.

Cu siguranță nu e o carte pentru noi, cei care lucrăm de ani de zile în domeniu și care citim zilnic informații atât din RO, cât și din afară. Însă e bine să o citim pentru a conștientiza poate unele lucruri, pentru a ne ține aprinși în anumite discuții și pentru a împărtăși informațiile cu cei care nu sunt pe această nișă, dar vor să știe mai multe, gen studenți sau companii.

Într-adevăr, cartea nu atinge multe puncte importante pentru noi, pe care aș fi vrut și eu să le văd în manual. Cu siguranță, LinkedIn și Google+ ar fi avut un mare succes dacă li s-ar fi acordat câte un capitol separat. Sper însă ca aceste informații să se regăsească în a doua ediție a cărții.

S-a mai spus că manualul în cauză nu oferă date corecte. Adăugirea mea este: nu oferă date reale pentru momentul în care voi veți citi cartea, dar oferă informații corecte și reale pentru momentul la care a fost scrisă cartea. Mai mult, toate datele și sursele sunt specificate în manual, exact așa cum trebuie să apară. Și da, când specifici sursa într-o carte printată, trebuie să scrii linkul în întregime, chiar dacă pare ciudat să scrii un link lung undeva de unde nu poți da click.

Repet, pentru noi poate suna foarte aiurea să citești așa ceva, însă, aduceți-vă aminte cine este publicul-țintă al acestei cărți și puneți-vă în pielea lor. Gândiți-vă cum v-ar fi ajutat un astfel de manual la începuturile voastre în online!

Acum să atingem acel punct sensibil din carte – Zoso. Nu îl cunosc pe Zosoși nu am avut niciodată contact cu el, nici în offline, nici în online. Nu îl cunosc nici pe Horea, însă cu el am discutat foarte puțin doar pe Facebook după ce i-am citit cartea. Nu știu dacă trebuie să îmi aleg neapărat o tabără între cei doi, însă iată cum văd eu treaba: sunt doi oameni total diferiți și e normal să existe acest ”conflict” între ei și, automat, între ”fanii” lor. Mi se pare normal ca Horea, om care lucrează în mediul academic, să nu recomande tinerilor să fie discopolii lui Zoso, un tip care nu se sfiește să înjure în spații publice la fiecare propoziție pe care o folosește. De asemenea, mi se pare normal ca Zoso să aibă atitudinea pe care o are în prezent față de Horea, după ce am citit ce au avut amândoi de spus unul altuia și după impresia pe care mi-am format-o despre el.

Până la urmă, contează ce reputație vrei să îți faci și dacă te interesează cum te consideră oamenii în general. Cum spuneam, nu l-am cunoscut niciodată pe Zoso și nu am avut deloc contact cu el. Însă, de auzit, am auzit foarte multe de la oameni diferiți și nimic nu a fost pozitiv. Știu că nu e indicat să îți faci o părere despre un om doar pe baza a ceea ce spun alții, dar oricum nu ai cum să scapi fără a gândi și tu la fel despre el. Judecând strict pe baza acestor lucruri, e firesc să spun și eu că Zoso nu intră în zona recomandărilor făcute de mine studenților sau companiilor care caută modele, nu?

Dar hai să trecem peste acest capitol, deoarece, până la urmă, cartea este un manual de social media adresat tinerilor și companiilor care nu știu foarte multe despre asta. De aceea, eu una recomand cartea spre lectură, ca bază pentru ceea ce urmează a fi un drum lung, greu, dar frumos în social media.

Și da, încurajez scrierea de astfel de cărți și mi-ar plăcea ca aceste discuții să îi facă pe cei care au dezaprobat cartea să scoată pe piață un manual de social media avansat, evident online. Așa cum Horea, asistent universitar a scris o carte pentru baza teoretică social media adresată începătorilor, tot așa ar putea oamenii din online să creeze un  manual cu informații specializate updatat la ziua de mâine.

Ce spuneți, vă băgați?