Rebeca are intotdeauna o a treia optiune

Știu foarte bine acea regulă din parenting care spune că trebuie să îi oferi tot timpul celui mic două opțiuni. Adică, nu-i trântești în față o farfurie cu un anumit fel de mâncare și îi spui să mănânce, ci îl întrebi înainte ce dorește să aleagă între X și Y. Ideea e să îi oferi, bineînțeles, două opțiuni sănătoase din care copilul să aleagă, astfel încât, orice ar alege să fii sigur, ca părinte, că el mănâncă sănătos. Bineînțeles, prin această metodă îl ajuți să gândească singur, să își dezvolte capacitatea de a alege și de a lua decizii și, totodată, să îi arăți acel respect pentru propriile decizii.

Însă, în cazul Rebecăi, lucrurile nu stau chiar așa. Sau, mai bine zis, nu mai stau așa de ceva vreme. Când era mai mică, o întrebam dacă vrea să mănânce cutare sau cutare lucru, iar ea alegea din cele două. La fel și cu hainele. O întrebam dacă vrea rochia aia sau aia, iar ea alegea din cele două opțiuni propuse de mine.
Însă, de ceva vreme, Rebeca vine tot timpul cu o a treia opțiune. O întreb dimineața: ,,Ce vrei să mănânci? Avocado sau cereale?”. Iar răspunsul vine imediat după o scurtă analiză a poftelor din acea zi: ,,Ou!”. Așa e și cu hainele, și cu cărțile, și cu desenele și cu toate activitățile pe care le facem.

În mod normal, oamenii ar spune că treaba asta este extrem de nasoală, pentru că Rebeca are o personalitate puternică și nu face ce îi zic eu. Dar eu sunt al naibii de fericită, pentru că îmi dau seama că am un copil independent, care știe ce vrea și căruia îi respect deciziile și preferințele. Și nici nu vreau să facă tot ce zic eu, că doar nu am un animal dresat, ci un copil fericit și independent.

Desigur, dacă a treia opțiune reprezintă ceva ce nu îi face bine, îi explic calm și folosind cuvintele potrivite acest lucru. De exemplu, la întrebarea ,,Ce vrei să mănânci? Avocado sau cereale?” s-a întâmplat să răspundă cu zâmbetul pe buze ,,Înghețată!”. Acum, înainte să săriți și să spuneți că sub nici o formă un copil nu poate și nu trebuie să mănânce înghețată la micul dejun, gândiți-vă la unele dimineți în care și voi ați mânca o înghețată și ați lenevi, bucurându-vă de joacă și atât. Chiar dacă îmi surâde și mie ideea, nu îi dau înghețată în loc de mic-dejun, însă îi spun că după ce mâncăm micul-dejun putem savura împreună o înghețată delicioasă.

Întotdeauna ,,după ce” și niciodată ,,dacă”. Știu că, practic, ideea e aceeași, dar modul în care o transmitem este total diferit. Pentru că, dacă îi spun copilului ,,Dacă mănânci micul-dejun, poți mânca și înghețată”, atunci se va simți condiționat și va vedea mâncarea de la micul-dejun ca pe ceva negativ, pe care ,,trebuie” să îl aibă ca să ajungă la ceea ce își dorește – înghețata. În schimb, dacă îi spun ,,După ce luăm micul-dejun, mâncăm și o înghețată”, va înțelege că acesta este firul normal al lucrurilor și nu va mai simți condiționarea lui ,,dacă”, nici presiunea lui ,,trebuie”.

Așadar, dacă se întâmplă și la voi să vă treziți cu o a treia opțiune din partea copiilor voștri, îmbrățișați-o cu drag și nu uitați de puterea lui ,,După ce”!

Share:
TwitterFacebookLinkedInPinterestGoogle+

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.