Sa radem cu Rebeca! RebePerle – partea a treia

Că Rebeca vorbește încontinuu și că scoate perle după perle o știți deja. Eu una, declar cu mâna pe inimă că nu apuc să notez toate lucrurile pe care le zice, dar mă străduiesc cât pot și, ,la cererea publicului”, le împărtășesc cu voi. Ce-i drept, eram și înainte de Rebeca o persoană veselă, dar, de când există Rebeca în viața mea pot spune fără doar și poate că niciodată nu am mai râs cu atâta poftă. Și, uite așa, Rebeca ne aduce în fiecare zi zâmbetul pe buze.

Astăzi, continuăm seria de RebePerle cu încă zece replici memorabile:

————————————–
În mașină. Intrăm pe un drum mai rău. Rebeca ne spune:
– Șineși-mă de mână!
Întindem amândoi mâinile spre ea și mergem așa, ținându-ne de mână toți trei. Când ajungem în capătul străzii, Rebeca ne dă drumul la mână și ne spune zâmbitoare:
– Gata! Nu tlebuie să vă mai fie flică! V-am șalvat eu!
—————————————
La piscină. Rebeca se duce la tati, care stă pe șezlong și strigă către el:
– Tati, hai în pișină cu mine, să înotăm ca șilenele!
———————————————-
Rebeca a căzut de pe tricicletă şi s-a julit destul de tare. Mă duc repede la ea, dar ea se ridică singură, îmi zâmbeşte şi-mi spune, în timp ce se scutură:
– Ştai liniştită, mami! Şunt bine!
—————————————–
Rebeca în vârful unui tobogan gonflabil. Pe scară urca cu greu un băiețel muuult mai mare decât ea, atât ca vârstă, cât și ca dimensiuni. Rebeca îi întinde mâna, îi zâmbește și îi spune:
– Dă-mi mâna! Te azut eu să ulți!
——————————————-
Rebeca intră într-un magazin. Ca de fiecare dată, salută:
– Bună jiua!
Vânzătoarea e ocupată și nu o aude. Rebeca repetă, de data asta mai tare:
– Bună jiuaaa!
Vânzătoarea nimic. Rebeca se uită la noi și ne înștiințează, dezamăgită:
– Nu mă aude doamna așta!
————————————-
– Hmmm, aş mânca ceva bun! Hmmm… Aş mâncaaa… un copil delicios! Și mă arunc spre Rebeca, încercând să o pupăcesc!
– Ţe ţi-am şpuş eu, mami? Nu ai voie şă mănânţi copii! Niţiodatăăă!
——————————————–
Ieșim pe poartă. Mașina era la tati, așa că Rebeca, nevăzând mașina în fața porții, exclamă:
– Oh, nuuu! A dișpălut mașina noaștă! Șuntem pielduți!
—————————————–
La trecerea de pietoni:
– Rebeca, îmi dai, te rog, mâna?
– Hmmm… doal un dezet!
——————-
Rebeca, după ce își bea paharul de suc din portocale prospăt stoarse, începe să se țină cu mâinile de cap și să se vaite:
– Oh, nuuu! Pahalul ește gooool! Țe ne fațeeem acuuum?
—————————————————-
Rebeca ia o foaie și un pix și începe să mâzgâlească ceva.
-Ce scrii acolo?
-O șclisoale!
-Pentru cine e scrisoarea?
-Pentlu Mos Clățiun!
– Îi scrii că ai fost cuminte?
-Mami, nu-l putem minși pe Moș Clățiun!
———————–

Share:
TwitterFacebookLinkedInPinterestGoogle+

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.