O mamica m-a întrebat zilele trecute cum am reușit să o fac pe Rebeca să stea în scaunul de mașină. Se plângea cum fetița ei, puțin mai mare decât Rebeca, țipă ca din gură de șarpe când trebuie să stea în scaun și se plictisește enorm de repede, mai ales dacă e vorba de un drum mai lung. Și se referea doar la drumurile prin oraș, pentru că încă nu îndrăznește să pornească la drum lung cu cea mică în mașină.

Nu sunt nici psihoog, nu sunt nici o mamă expertă, însă asta e ceea ce am făcut noi cu Rebeca și se pare că a mers:

1. În priml rând, când ne-am uitat după scaune auto, am căutat să alegem un model potrivit vârstei ei, dar, neapărat să aibă o culoare atrăgătoare și ceva personaje desenate pe el. Noi am ales pinguini, pentru că avem o întreagă istorie cu aceste animăluțe simpatice, și culoarea verde-albăstrui. Nu, nu am căzut în capcana ”fetiță = roz”! Găsești online nenumărate modele, potrivite pentru fiecare vârstă și nevoie în parte;

2. Când i-am prezentat Rebecăi scaunul, am făcut-o cu un mega-entuziasm și i-am spus câte avantaje va avea de acum: are scaunul ei special, al ei și doar al ei; va fi mai la înălțime și, deci, va putea vedea mai bine pe geam; va porni de fiecare dată într-o super călătorie, alături de pinguinii cei năzdrăvani; centurile de siguranță o vor proteja și tot așa;

3. Nu am pus-o din prima în scaun, direct în mașină. Am lăsat-o pe ea, mai întâi în casă și apoi în mașină, să îl atingă, să îl testeze, să se așeze pe el, să ne arate ce pinguini și ce scaun fain are ea. Apoi, când ne-am pregătit de plecat la drum, am întrebat-o cu entuziasm și zâmbet pe buze dacă e gata de aventură în scaunul de mașină. Și i-a plăcut ideea;

4. Îi oferim și noi exemple. Adică, stăm tot timpul pe aceleași locuri în mașină, fiecare pe scaunul său. În plus, extrem de important, purtăm și noi întotdeauna centură de siguranță. Acum cere singură să i se pună centura;

5. Când suntem la drum, fie prin oraș, fie la drum lung, povestim tot timpul cu ea, îi arătăm ce vedem pe geam, cântăm melodiile de la radio, ne jucăm și tot așa. Când drumul e prea lung, iar copilul dă semne că e plictisit maxim și nu mai poate sta locului, o pauză la marginea drumului și la aer curat va face extrem de bine tuturor celor din mașină.

Cam asta e în mare ”șmecheria” cu statul în scaunul auto. Ca idee, îi puteți pune în față, agățat pe scaunul din față, tot felul de accesorii care să țină copilul ocupat și să uite de plictiseala din mașină. Îi puteți lua în mașină o jucărie, îi puteți citi dintr-o carte sau îi puteți da în mână faimoasa tabletă. Găsiți aici tot felul de atracții, atât pentru copii, cât și pentru părinți. Noi mergem deocamdată pe ideea de descoperit peisajele de pe geam și de comunicat foarte mult cu Rebeca, în timpul deplasărilor cu mașina.

Voi ce alte recomandări mai aveți pentru copiii cărora nu le place să stea în scaune auto?

Foto: sfgate.com