Dacă te gândești că biberonul este ceva inventat destul de curând, trebuie să îți spun că acest instrument atât de uzual în zilele noastre a apărut prima dată în anul 2000 înaintea erei noastre. Se numeau vase de hrănit și erau confecționate din corn de vacă sau din piele de animal. Foarte igienic, nu?

Mai târziu s-a trecut la varianta de ceramică, variantă care a adus cu ea și apariția tetinei din piele de animal, bineînțeles, neavând forma tetinelor pe care noi le cunoaștem astăzi.

În 1841, Charles M. Windship patentează biberonul de sticlă, însă multitudinea pieselor mici din care era compus făcea aproape imposibilă curățarea lui.

În 1845, Elijah Pratt patentează tetina din cauciuc, însă nici aceasta nu a avut un succes strălucitor, din cauza mirosului neplăcut respins de sugari.

În 1894, firma de produse farmacutice Allen & Hanburys din Marea Britanie patentează așa-numitul biberon banană, primul biberon igienic din istoria biberoanelor. Și asta, pentru că acest biberon în formă de banană, deschis la ambele capete (într-o parte era tetina, iar prin cealaltă parte se alimenta biberonul), era extrem deușor de curățat. Iar dacă înainte 8 din 10 copii mureau până la vârsta de doi ani din cauza lipsei de igienă, acum numărul a scăzut considerabil.

În 1920 apare biberonul modern de sticlă, cel pe care îl cunoaștem și îl utilizăm noi astăzi, fiind urmat îndeaproape de biberonul de plastic, mult mai avantajos pentru unele mame pentru că nu se spărgea așa de ușor. Însă, cele de sticle durează mai mult în timp, putând fi spălate și sterizliate mult mai ușor.

Nu mai este nevoie să spunem de diversitatea de biberoane aflată acum pe piață și de numărul mare de forme și mărimi a tetinelor. Mă întreb ce va apărea atunci când eu voi fi bunică și cum va arăta atunci clasicul biberon.

Foto: the guardian.com