Când ți-e scris să scrii și să… Wantsome More

Nimic nu e întâmplător!

Prin vara lui 2017, Vali, care mi-e prieten de un car de ani, mă invită să dau Like unei pagini noi de Facebook cu numele Wantsome și îmi spune cu tot entuziasmul de pe lume că s-a alăturat unui proiect foarte fain, că e trainer la o nouă academie de IT, că e super-mișto acolo, alea-alea. Am dat Like fără să mă uit prea mult la ce dau, pentru că am încredere în Vali și pentru că, oricum, conceptul suna chiar binișor.

Apoi tot Vali îmi spune că oamenii de acolo ar avea nevoie de cineva pe Comunicare și dacă sunt interesată. Sincer, nu prea aveam chef pe atunci de clienți noi și în niciun caz de clienți din IT. Hai, nu săriți cu gura pe mine! Pe atunci credeam și eu mitul cum că oamenii din IT nu sunt chiar așa… prietenoși. Daaa, normal că mi-am schimbat total părerea între timp! Dar atunci era vară, eu urmam să plec ba la Barcelona, ba la Paris… nah, nu aveam eu chef de muncă în plus și nici de clienți noi, așa că mi-am văzut de suflețelul meu.

La un moment dat, mă sună Iuliana Anton, co-fondatoarea Wantsome și mă pune pe speaker, ca să audă ce am de zis și colegul ei, Enciu Stoica, al doilea co-fondator (deși atunci habar nu aveam cine erau oamenii ăștia). Mi-au cerut un portofoliu iar eu am râs tare, pentru că de când mă știu am funcționat numai pe bază de recomandări și nu am portofoliu, CV și alte nebunii de astea. În fine… pe scurt, le-am zis că nu am portofoliu și nu am nici timp, mai ales că ei voiau să încep… de ieri.

Apoi, la nuntă la Vali, m-am întâlnit pentru prima dată față în față cu Iuliana și Cristi Anton și… ghici despre ce am vorbit! Evident, despre colaborarea cu ei. Eu eram răcită bocnă și de abia mă țineam pe picioare, așa că fix de clienți noi și muncă nu aveam chef de discutat, mai ales că eram și nașă la nunta cu pricina.

Dar când ți-e scris să lucrezi cu niște oameni, nu ai cum să „scapi” prea ușor. Imediat după nuntă m-am întâlnit din nou cu Iuliana și Cristi, de data asta total întâmplător. Bine, până la urmă, nimic nu e întâmplător și e clar că fix așa trebuia să se întâmple! Unde ne-am întâlnit „întâmplător”? La târgul de vinuri de la Palatul Culturii, toți fiind mari iubitori de vin bun și momente frumoase. Și da, evident, Iuliana iar a insistat să colaborăm și mi-a povestit cu cea mai luminoasă sclipire în ochi despre Wantsome, Academia prietenoasă de IT, dar și despre două mari conferințe de IT care urmau să se întâmple și de care ar fi vrut să mă ocup eu.

Hmm… de ce nu?

Habar nu aveam nimic despre IT și nu știam nici măcar noțiunile de bază. Cursul de programare C++ pe care îl făcusem la începutul anilor 2000 era parcă dintr-o altă lume, așa că o luam total de la zero, mai ales că totul se schimbase între timp. Proiectele de la Wantsome păreau o adevărată provocare, oamenii păreau foarte faini și, cum mie îmi place să schimb tot timpul peisajul și să accept noi aventuri, am zis… „De ce nu?”. Am început ușor, cu unul dintre evenimente, unde totul a mers ca uns și mi-am dat seama că de fapt îmi place acolo.

Apoi am început colaborarea efectivă cu Wantsome. Inițial, am zis că închei un contract de 3 luni, ca să vedem dacă merge, dacă îmi place, dacă putem lucra împreună. Ce s-a întâmplat după cele 3 luni? Am prelungit contractele pe perioadă nedeterminată, iar eu mi-am schimbat total percepția asupra colaborării cu un client. Pentru că, în general, de 16 ani încoace, eu nu fac public cine sunt clienții mei, eu nu apar în fotografiile clienților, eu nu merg în fiecare zi la sediul clienților, eu nu scriu despre clienții mei, deși vorbesc tot timpul cu mare drag despre toți, pentru că am doar clienți faini, care îmi sunt foarte-foarte dragi. Și fix peste un an, uite-mă cum scriu articolul ăsta!

Și nu e vorba doar despre cât de minunați sunt oamenii din echipa Wantsome pe care pur și simplu îi iubesc. E vorba despre ce putem face atât de minunat împreună, pentru toți oamenii care interacționează cu noi și pentru întreaga comunitate de learning din IT. E vorba despre toate acele cuvinte de „Mulțumesc!” pe care le auzim de la absolvenți, de la toți acei oameni care prind aripi și încredere datorită Wantsome, acei oameni care își schimbă viața în bine datorită prietenilor de la Academia prietenoasă de IT. Și pentru mine ăsta e rostul vieții: să aduci schimbare pozitivă în viețile oamenilor, să creezi emoție, să auzi un „Mulțumesc!” spus din toată inima pentru că ai contribuit cu ceva bun în viața cuiva.

Alifie pentru suflet

Să scriu poveștile acestor oameni și să comunic pentru Wantsome a devenit „alifie pentru suflet”. Să pot spune mai departe ce lucruri mărețe facem noi în Wantsome, să pot inspira alți oameni să aibă încredere în ei și să îndrăznească să aibă locul de muncă și viața pe care și le doresc este ceea ce îmi aduce acea împlinire profesională de care are nevoie orice om. Și dau cu mare bucurie mai departe din zâmbetul ăsta, pentru că mă bucur să fac ceea ce îmi place, pentru că învăț în fiecare zi ceva nou care mă ajută să fiu o versiune mai bună a mea, pentru că sunt înconjurată de oameni profesioniști, care cred în ceea ce fac, care inspiră, care nu uită să fie, înainte de toate, oameni cu adevărat.

Iuliana, îți mulțumesc că ai insistat să lucrăm împreună și că am creat toate aceste momente frumoase care ne leagă și ne vor mai uni de acum înainte! Este doar începutul, știi, da? Enciu, îți mulțumesc mult-mult pentru prietenia minunată, pentru toate lecțiile de viață și de IT, pentru șansa de a crea ceva atât de frumos împreună! Cristi, îți mulțumesc pentru profesionalism, pentru umor, pentru toate ideile bune și pentru că… plătești toate facturile la timp!

Trainerilor din Wantsome le mulțumesc că ridică mereu standardele, că sunt implicați, că le pasă, că sunt mai mult decât traineri. Cursanților și absolvenților Wantsome le mulțumesc nu doar pentru încrederea în noi și pentru cuvintele frumoase, ci și pentru toate poveștile de viață pe care mi le încredințează și pe care am onoarea să le scriu pe blogul Wantsome.

Puțini știu, însă unul dintre visurile mele a fost să creez în viața asta o școală altfel, pentru că sunt de părere că educația e cea de la care pornește totul. Am vrut să fac o școală care să inspire, care să dea aripi, care să formeze oameni fericiți, liberi, deschiși la minte și la suflet. Oameni care să se bucure de viață și să facă bine la rândul lor. N-am reușit încă să fac o astfel de școală, dar până devine visul realitate, mă bucur între timp că am oportunitatea să pun câteva „cărămizi” bune la Academia prietenoasă de IT!

Share:
TwitterFacebookLinkedInPinterestGoogle+

One Comment

  • Ana-Maria Gașpar aprilie 12, 2019 Reply

    Mișto tare articolul, ca de obicei.
    Mi-ar plăcea și mie o școală altfel (să mă ai în vedere).

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.