No tengo dinero

Să vă întreb cum stați cu banii în perioada asta sau îmi spuneți „ceva de dulce” dacă deschid subiectul? Hai, eu cred că putem vorbi deschis despre asta, că vorba aia, „la tăți ni-i greu”. Uite, de exemplu, eu nu am mai încasat nimic din luna martie. Iar toate evenimentele și colaborările din perioada asta mi s-au anulat. S-au risipit. Au dispărut. Gata! No tengo dinero!

Când am început anul, am zis că va fi de departe unul dintre cei mai buni ani, mai ales din punct de vedere financiar. Urma să curgă cu bani, iar eu urma să nu mai am grija lor. Îmi trecusem mândră toate veniturile și cheltuielile în caietul meu Kakeibo și puteam să jur că îmi voi îndeplini toate obiectivele financiare. 

Apoi a venit pandemia și au început să mi se anuleze proiectele, unul câte unul, până nu am mai avut nimic. Fără proiecte înseamnă, evident, și fără bani. Și dacă unii dintre voi ați avut măcar șomaj tehnic sau vreun ajutor de la stat, eu nu m-am încadrat la nici unul. Bine, ce-i drept, nici nu vreau ajutor financiar de la stat. Eu vreau doar să muncesc și să câștig banii mei, pe muncă cinstită, așa cum făceam și până acum. 

Avem nevoie de educație financiară în școli

Cum am trăit în această perioadă? Sau mai bine zis… cu ce? Evident, cu economii! Și cu ajutorul alor mei, care, ca orice părinte din generația lor, îmi aduceau tot timpul sacoșe peste sacoșe cu mâncare. Ce-i drept, nu obișnuiesc să cheltuiesc foarte mulți bani, așa că nu pot să spun că am suferit foarte tare în perioada asta că nu aș fi avut bani pentru ceea ce vreau. Oricum, la mine cei mai mulți bani se duc pe chirie, utilități și facturi, apoi pe cultură, educație și sănătate. 

Dar am auzit și cazuri de oameni care nu aveau pus nimic deoparte, care erau obișnuiți să cheltuiască în neștire și care s-au trezit cu mâinile legate și cu visteria goală. Știu, veți spune că în unele cazuri e de-a dreptul imposibil să pui și ceva deoparte când ai o familie numeroasă și de abia o duci de pe o zi pe alta. Dar hai să facem o mică analiză și să recunoaștem că noi, ca români, nu prea le avem cu economiile, cu cheltuielile făcute cu cap și cu informațiile financiare. Și… da, zic asta pentru a mia oară și o să o tot spun: avem nevoie și de educație financiară în școli! 

Școala banilor bine-crescuți în perioada pandemiei

Până la educația financiară din școlile noastre, care nu știu când va fi, hai măcar să folosim resursele pe care le avem la îndemână și să le facem cunoștință copiilor noștri cu „Școala banilor bine-crescuți”. Ei, hai, nu vă alintați, că v-am mai povestit despre ea! Cum când? Anul trecut, prin noiembrie, atunci când i-am luat un nou interviu Cristinei Andone despre primul volum din Școala banilor bine-crescuți, o carte de educație financiară pentru copii, apărută la Editura Univers, cu ajutorul proiectului Școala de bani, de la BCR.

Și uite că „zâna cărților pentru copii”, cum îmi place mie să îi spun Cristinei, a scos al doilea volum din seria Școala banilor bine-crescuți, un volum mai mult decât bine-venit în perioada asta de criză și pandemie. Și să vă spun sincer, uitându-mă în jurul meu, îmi dau seama că volumul e perfect atât pentru copii, cât și pentru adulți. Conține șapte povești despre antreprenoriat, afaceri și rolul banilor, plus un îndreptar despre cum ne gestionăm bugetul în situații de criză. 

Despre ce aflați mai exact din al doilea volum din Școala banilor bine-crescuți?

  • Ce înseamnă să ai o afacere și cum poți deveni antreprenor?
  • Care este rolul băncii în deschiderea unei afaceri?
  • Ce înseamnă credit, dobândă, termen și acționar?
  • Ce este garanția, creditul de nevoi personale și creditul imobiliar?
  • Ce presupune un depozit, un cont și un card?
  • Ce înseamnă drepturi de autor și care sunt costurile de producție, de transport și de depozitare?

Cum facem bani împreună?

Până vă luați și voi cartea, online sau din librării, eu vă las cu cele cinci măsuri simple în vremuri grele, pe care le propune Cristina Andone în cartea sa:

  1. Tăiem cheltuielile la care putem renunța;
  2. Păstrăm cheltuielile pentru supraviețuirea noastră;
  3. Păstrăm o mică parte din cheltuielile de trai bun, pentru că astfel îi ajutăm să continue pe cei care au o librărie care ne place, o florărie, o pizzerie, o cofetărie. Sunt cheltuieli pentru supraviețuirea altora, pentru bunul mers mai departe al comunității noastre;
  4. Donăm către cei care pot face lucruri bune: sănătate, îngrijirea bătrânilor, îngrijirea orfanilor. În vremuri grele, cei slabi nu trebuie uitați;
  5. Dăm timp. Așa putem ajuta fără bani. Când e greu, când ni se pare că nu mai avem nimic pentru ceilalți, ne mai rămâne întotdeauna de dat din timpul nostru. 

Sper să dați și voi din timpul vostru, atât celorlalți, cât și vouă înșivă, ca să citiți această carte cu cei mici și să învățați împreună nu doar că visurile mari se cresc de mici, ci și că e mai bine împreună!