Nu-mi place să împrumut cărți! Cărțile mele sunt atât de prețioase pentru mine, încât sunt ca niște super jucării lego pentru copii. Fiecare carte, ca fiecare piesă de lego, are menirea ei, culoarea ei, forma ei, viața ei, importanța ei, emoțiile ei. Și îmi place să o știu acolo, lângă mine, neatinsă de altcineva, gata oricând să îmi readucă acea stare pe care am trăit-o atunci când am citit-o și pe care mi-o doresc din nou.
Când un copil pierde o piesă de lego, zici că a venit sfârșitul lumii! Păi, cum să duci la îndeplinire provocările și să construiești jocul cu o piesă lipsă, indiferent că e logo city, lego pompieri sau lego friends hotel? Sau dacă o piesă nu mai poate fi folosită, pentru că un alt copil a stricat-o? Așa e și cu cărțile: dacă primesc înapoi o carte și o văd îndoită, murdară sau, Doamne ferește, cu pagini lipsă, fac ca un copil de câțiva anișori în plin proces de tantrum. Nu glumesc!
Eram odată cu Rebeca la un loc de joacă, iar fiică-mea a cerut frumos unei alte fetițe jucăria din mâna ei. Fata nu a vrut și, furioasă, a împins-o pe Rebeca. Am dat să mă îndrept spre ele, cât să le zic că se pot juca frumos pe rând, mai ales că jucăriile sunt de acolo, deci nu sunt ale nici uneia dintre ele. Cealaltă mamă a strigat la fiică-sa și i-a spus eterna vorbă cu „Împarte, că așa e frumos!”, asta în timp ce nu și-a ridicat ochii din telefon. Și voiam să o întreb chiar atunci: „Tu ți-ai împrumuta telefonul, dacă ți l-aș cere acum?”. Serios, cine și-ar împrumuta telefonul, cheile de la casă, laptopul și toate acele lucruri pe care le folosește zilnic?
Ei, așa au însemnătate jucăriile lego ninjago, de exemplu, pentru unii copii. Și tot așa nu îmi place mie să împrumut cărți. E ca și cum aș renunța la ceva din mine și mă doare teribil. Să mai spun că am cărți date de ani de zile pe care nu le-am mai văzut? Să mai zic că am primit înapoi cărți rupte, murdare sau chiar alte ediții, pentru că cea împrumutată de mine „s-a pierdut nu-știu-pe-unde”?
Așadar, ca să păstrăm prietenia, e mai bine să nu îmi cereți cărți cu împrumut. Niciodată! La fel cum e mai bine să nu îi forțați pe copii să își împrumute obiectele la care țin, dacă nu vor asta și dacă nici voi nu ați renunța la ele. Nici măcar cu împrumut!
Foto: nerdapproved.com
Comenteaza