15 – 21 septembrie 2014
Saptamana aceasta a fost groaznica pentru noi, deoarece eu am racit tare si a trebuit sa o duc pe Rebeca la mama, ca sa nu ia vreun virus. A venit acasa doar un pic joi, sa il cunoasca pe strabunicul ei, aflat la Iasi pentru o operatie. S-a intors duminica, dupa ce mi-am revenit cat de cat.
Am vorbit in fiecare zi la telefon si pe Skype si mi se rupea sufletul vazand-o cum imi zambeste atunci cand ma vede.
Creste de la saptamana la alta si e din ce in ce mai prezenta. A inceput sa stea mai mult in sezut si sa apuce mai bine jucariile. Ii plac si jucariile cu butoane pe care apasa incontinuu ca sa asculte diferite zgomote. Si rade. Mult.
Sper sa nu mai fiu nevoita sa o las niciodata asa de mult fara noi, cel putin cat e mica, pentru ca mi-a fost groaznic de dor de ea.
Comenteaza