De ce iubim cărțile cu Apolodor?

Copilăria mea a fost una plină de zâmbete și de voie bună, din care nu au lipsit discurile cu muzică și povești, dar și nenumăratele cărți de proză și poezie. Au fost mai multe cărți care mi-au înfrumusețat copilăria și care au contribuit la dezvoltarea imaginației mele: Nastratin Hogea, Bravul Soldat Svejk, seria Povești nemuritoare, Amintiri din copilărie, basmele românești, Legendele Olimpului și, bineînțeles, simpaticul Apolodor, despre care vă voi povesti astăzi.

Când zic Apolodor, capul mi se duce ușor într-o parte, ochii îmi strălucesc și gura se transformă în cel mai larg și mai nostalgic zâmbet. E zâmbetul acela care îmi aduce aminte de copilărie, acel zâmbet pe care îl aveți și voi de fiecare dată când vă gândiți la cele mai frumoase momente de când erați copii. Când adultul de lângă voi deschidea acea carte și știați că urmează să pășiți pe un tărâm fermecat, unde începeți o nouă aventură fantastică. Vai, ce-mi mai plăcea să ascult povestea lui Apolodor! Nu știu dacă era faptul că era scrisă în versuri sau faptul că era chiar foarte frumoasă… sau poate că ambele la un loc, dar cu siguranță „Apolodor” a fost și rămâne o parte importantă a copilăriei mele.

Gândindu-mă acum retrospectiv, îmi dau seama că poate ăsta e motivul pentru care îmi plac atât de mult pinguinii. Când am rămas însărcinată, am pictat pereții cu pinguini și am umplut camera copilului cu pinguini-jucării. Am crezut că îi voi transmite și ei pasiunea mea pentru pinguini, însă ea a dezvoltat încă de mică o altă pasiune, la fel de frumoasă: caii.

Când avea doar 3 săptămâni, m-am dus frumușel la librărie și i-am luat propriul exemplar de „Apolodor”, ca să îi citesc și ei din cartea care mi-a făcut mie copilăria mai frumoasă. I-am citit de multe ori din ea, dar de abia acum, când are aproape 6 ani, a descoperit-o cu adevărat. Nu degeaba scrie acolo mare și lat „Carte recomandată copiilor între 5 și 10 ani”.

Ce ne place la cartea asta atât de tare, atât mie, cât și ei? Ei bine, sunt mai multe motive: e scrisă în versuri, prezintă aventurile unui pinguin care străbate întreaga lume, ne duce pe tărâmuri pe care nu am mai fost, învățăm multe cuvinte noi, e plină de umor, dar mai ales de emoție. Și știți cum zic eu tot timpul că trebuie să vorbim cu cei mici despre emoțiile pe care le trăiesc și cât de importantă e inteligența emoțională!

Gellu Naum a scris Cartea cu Apolodor în 1959, dar mie mi se pare cumva că e o poezie venită din viitor sau cel puțin de pe alte meleaguri. E o poezie cu totul diferită față de poeziile clasice cu care am crescut noi, scrise de Otiliza Cazimir, Elena Farago, Mihai Eminescu, Tudor Arghezi sau George Coșbuc. Doar poeziile lui Ion Minulescu ce-mi mai stârnesc aceeași emoție, când mă gândesc la perioada copilăriei.

Și când te gândești că Gellu Naum a început să scrie versuri pentru că a pierdut un pariu… Apoi a devenit cel mai important reprezentant român al curentului suprarealist și a câștigat nenumărate premii pentru operele sale, atât în România, dar mai ales în străinătate, unde a fost extrem de apreciat.

Gellu Naum a murit în 1989, la 74 de ani, din cauza unui atac de cord. A lăsat în urmă nu doar o poveste rară de dragoste cu soția sa, Lygia, dar și unele dintre cele mai frumoase texte pe care le poate da un scriitor. De aceea, vă recomand să le faceți cunoștință copiilor încă de mici cu operele pentru ei ale lui Gellu Naum, pentru ca mai apoi să descopere singuri și cu aceeași plăcere și celelalte lucrări ale suprarealistului Gellu Naum!