1.Esti presedinte LECUPO. Ce inseamna de fapt LECUPO si cum a luat nastere?
Este o poveste destul de lunga, dar si interesanta. In 2006 eram pregatita sa plec din Iasi, satula fiind de mentalitatile invechite si de obstacolele de la orice pas. Insa am primit oferta de a crea o filiala a unui ONG din Bucuresti care fusese infiintat in 1991. Mi-a placut oferta si am decis sa raman si lupt cu toate problemele si nemultumirile pe care le au tinerii ieseni. Insa oferta nu s-a mai concretizat si eu am fost din nou dezamagita. Cred ca asta m-a motivat cel mai mult sa deschid propria mea organizatie non-guvernamentala pentru tineret. Asa ca mi-am adunat cativa prieteni, am discutat si asa a luat nastere LECUPO. Foarte multa lume ne intreaba de la ce vine LECUPO. Ei bine, prescurtarea vine de la Liga pentru Educatie, Cultura si Sport, insa noi preferam varianta Familia LECUPO. Pentru ca asta inseamna LECUPO de fapt: o mare familie unita, cu scopul de a face proiecte de calitate pentru tineri intre 15 si 35 de ani, de a aduce oportunitati de dezvoltare pe piata locala, de a promova tinerii si de a-i responsabiliza. Sediul principal LECUPO este in Iasi, unde exista o echipa de 30 de persoane, insa avem filiale si in Bucuresti, Timisoara si Cluj. In curand vom deschide si in alte orase ale tarii, precum si in Polonia si Franta. Sloganul nostru este We grow ideas, pentru ca ajutam tinerii sa isi puna in practica ideile. Crestem idei impreuna.

2.Care este de fapt profesia ta si cum ai ajuns presedinta organizatiei?
Profesia mea este Specialist in Relatii Publice, insa in ultimii ani m-am axat mai mult pe partea de training, luandu-mi si acreditarile necesare unei cariere stralucite in acest domeniu. Am calatorit foarte mult in afara si m-am specializat acolo pe mai multe domenii. Am intrat in contact cu diferite culturi si cu diferite medii de lucru. Acum am venit cu know-how-ul de acolo si il aplic aici, pentru tinerii din Iasi. Am ajuns presedinte la LECUPO pentru ca vreau sa ofer tinerilor din Iasi sansa pe care eu nu am avut-o aici, insa pe care am gasit-o in afara.

3.Esti foarte tanara, iar ceea ce faci este destul de solicitant. Cum reusesti sa iti imparti timpul intre job, familie, prieteni?
Pentru persoanele ca mine s-au inventat agendele si plannerele. Familia mea s-a conformat deja cu ideea ca trebuie sa ma vada foarte rar. Parintii mei stiu ca vin la ei doar in vizita si pe fuga. Cu prietenii e cam la fel. Mereu primesc reprosuri pentru ca nu am suficient timp pentru fiecare. Am noroc ca prietenul meu este si partenerul meu de afaceri si ca ne sustinem reciproc in orice problema. Insa, oricat de banoasa si de placuta poate fi o meserie, nimic nu se compara cu bucuria de a fi alaturi de cei dragi. Sunt clipe de neuitat care pot fi pierdute foarte usor daca nu le pretuiesti cum trebuie.

4.Am citit ca ai multe pasiuni, pe langa LECUPO. Mi-ai putea vorbi putin despre ele?
Una dintre marile mele pasiuni este calatoritul. Si nu sunt o persoana care sa stau intr-un loc spunand doar ca imi place sa calatoresc. De mica am crescut la bunici, in oraselul Husi, pana la 7 ani, si chiar de la 1 an m-am plimbat prin toata tara. Apoi au urmat din clasa intai taberele si excursiile cu scoala, asa ca nu scapam nici o ocazie de plecare. Bagajele mele erau mai mereu facute, gata de o noua aventura. In ultimii ani insa am renuntat la excursiile de placere si asta pentru ca s-au transformat toate in calatorii de afaceri. Dar chiar si asa, imi place la nebunie sa ajung in cat mai multe locuri, sa fiu mereu in miscare. Alte pasiuni: gatit, dans, carti, filme, karaoke, training, PR, mare, interculturalitate, muzicaluri vechi, ciocolata amaruie, rummy si laptopul meu.

5.Esti o persoana sociabila si deschisa. In ce masura te-a ajutat caracterul / felul de-a fi in profesia pe care o ai?
In primul rand, aceasta calitate este absolut necesara in meseria mea. Sau in meseriile mele, mai bine zis. Sociabilitatea si deschiderea fac parte din munca de trainer, de PR si de lucrator cu tinerii. Si asta pentru ca trebuie sa te deschizi, sa asculti, sa te pui in pielea celuilalt, sa intelegi si sa rezolvi probleme. Am intalnit astfel sute si sute de oameni, iar cea mai buna parte cand esti deschisa e ca il faci si pe celalalt sa se deschida si ai posibilitatea sa inveti cate o lectie de viata de la fiecare. Iar o zi fara o lectie de viata invatata este o zi pierduta.

6.Care au fost oamenii care te-au ghidat / ajutat sa ajungi unde esti acum si cum te-au influentat ei?
M-am uitat de multe ori in urma si de fiecare data vad aceiasi oameni care si-au pus amprenta in viata mea. Bineinteles, de la fiecare am luat cate ceva, dar poate ca de la cativa dintre ei am luat cel mai mult. Oameni fara de care nu am ajuns aici. Cred ca primul om la care ma gandesc in cursul vietii mele este dirigintele meu din liceu, dl Mihail Robu. Imi aducea aminte de dl Trandafir al lui Sadoveanu iar cuvintele dumnealui mi le aduc aminte si acum. Apoi au fost cativa profesori la Universitatea Cuza, unde am absolvit acum cativa ani: dl Ilie Farte, dl Dan Stoica, dna Mihaela Berneaga. Mai sunt cateva persoane dragi care m-au format ca si trainer, dar si ca om, practic: Marius Dontu si Rodica Nita. Si bineinteles, oamenii din ONG-uri. Mai ales CERC, prima organizatie in care am activat ca si voluntar. Bunicul meu a fost cel care a avut grija mereu de mine si care m-a invatat tot ce trebuia sa stie un copil de vartsa mea. Si am lasat la urma 2 persoane care m-au ajutat enorm de mult si care au fost alaturi de mine in orice moment dificil. Parintii mei, 2 oameni puternici pe care ii admir si le multumesc pentru toate lectiile de viata si pentru tot ce fac pentru mine. Inca de mica mi s-au intiparit in minte cateva cuvinte pe care ei mi le-au rostit frecvent: „O lupta-i viata! Deci te lupta, cu dragoste de ea, cu dor!”.

7.Daca nu ai fi ajuns la LECUPO, unde ai fi fost acum si de ce?
Cu siguranta in alta tara, cel mai probabil in Anglia, activand tot intr-un ONG si tinand traininguri. De ce? Pentru ca e o tara in care eu m-am simtit ca acasa, care m-a asigurat de gandiri deschise, pentru ca eram pe punctul de a pleca acolo inainte sa apara LECUPO. Dar nu regret nici o secunda faptul ca am ramas. In acest moment chiar pot sa declar ca sunt fericita.

8.Care este punctul tau forte si cum l-ai fructificat pentru a crea ceea ce ai acum?
Punctul meu forte este ca stiu sa ascult. Multa lume crede ca un bun comunicator este cel care vorbeste mult, in orice moment. Gresit! Un bun comunicator trebuie sa echilibreze vorbitul si ascultarea, insa in primul rand, un bun comunicator stie sa asculte activ. E mult de spus aici … livrez traininguri de 10 zile pe Comunicare, iar cateva cuvinte intr-un interviu nu se pot compara cu o sesiune intreaga de training.

9.Ce nebunii / amintiri frumoase ai din timpul studentiei? Povesteste-mi despre ele.
Anii studentiei au fost mai mult decat frumosi. Am imbinat si atunci distractia cu munca. Am reusit sa fiu prezenta la cat mai multe petreceri studentesti, sa cunosc cat mai multa lume, sa fac toate prostioarele
posibile, dar si sa iau ceva bun din Universitate: am fost reprezentatul studentilor in Consiliu si in Senat, am luat bursa, am luat majoritatea notelor de 10 si am avut si cate un job in fiecare an. De asta eram si putin revoltata pe studentii care cereau bursa fara sa munceasca sau care isi pierdeau vremea in fata calculatorului sau intr-un bar. Stiam ca se poate sa ai cate putin din fiecare si cu siguranta se poate sa ai ceea ce iti doresti daca lupti pentru acel lucru. Iar eu am luptat pentru mine din primul an de facultate si am facut-o cu zambetul pe buze si alaturi de prieteni pusi pe sotii.

10.Care este cel mai trasnit lucru pe care l-ai facut si in ce imprejurari?
Cred ca pentru aceasta intrebare trebuie sa facem un interviu separat. Ahh … am uitat sa va spun ca ma caracterizeaza si diplomatia? 

11.Stiu ca job-ul iti ocupa mult timp. Cum reusesti sa iti mentii relatia cu cei apropiati?
Tinand traininguri pe Time Management e imperios sa stiu eu in primul rand cum sa imi administrez timpul. Traiasca agenedele si plannerele, dar si oamenii intelegatori!

12.Ce spune familia ta despre activitatea desfasurata la LECUPO?
Sunt oarecum sceptici si imi spun de multe ori ca ma lupt cu morile de vant. Si asta pentru ca ceea ce facem noi la LECUPO este diferit de ce e momentan pe piata si ei se asteapta sa facem aceleasi lucruri banale ca toata lumea. Bineinteles, se bucura si sunt mandri cand vad ca trece eveniment dupa eveniment cu succes, insa se si sperie un pic cand vad ca suntem amenintati de cei care nu ne impartasesc opiniile.

13.Ai un motto care te caracterizeaza sau dupa care te ghidezi? Sau un proverb care te-a ajutat mult?
„Lucrurile nu sunt intotdeauna asa cum ti le-ai imaginat ca o sa fie. Unoeri, ele sunt chiar mai bune. Iar viata poate fi chiar frumoasa daca alegi ce e mai bun din ea”. Si viata mea e o dovada clara a acestui motto. Nu mi-am imaginat ca o sa raman in Iasi. Credeam ca Anglia e locul meu. Insa se pare ca m-am inselat, pentru ca acum e mult mai bine iar viata mea e chiar frumoasa.

14.Daca ar fi sa asociezi caracterului tau un nume de animal, care ar fi acesta, si de ce?
Cred ca l-as asocia cu un delfin. Pentru firea lui sociabila si mereu vesela.

15.Ce atu-uri consideri ca ar trebui sa aiba o persoana pt a reusi in viata?
In primul rand trebuie sa gandeasca optimist. Trebuie sa isi propuna ceva si sa creada cu tarie ca va reusi. Iar atunci cand greseste sau pierde ceva, sa treaca peste acest moment cu zambetul pe buze, dar cu o lectie invatata. Perseverenta, incapatanare, forta de munca, empatie, deschidere, optimism.

16.Daca ar fi sa te caracterizezi in 5 cuvinte, care ar fi acelea?
Comunicare. Creativitate. Nebunie. Empatie. Optimism.

17.Din experienta ta, care ar fi sfatul pe care l-ai da oricarei persoane?
Sa vada intotdeauna partea plina a paharului, sa nu renunte la orice obstacol si sa vada din fiecare greutate o provocare. Sa se bucure de lucrurile marunte din viata, pentru ca ele sunt cele care dau frumusete. O bomboana strecurata in buzunarul cuiva, un post-it cu „Buna dimineata!” pe laptopul colegului, un „Te iubesc!” desenat cu markerul pe perete, un smiley pe oglinda … astea fac tot farmecul vietii.

18.Ce planuri ai in vedere pt LECUPO in anii ce vor urma?
Sa crestem impreuna pe toate planurile. Sa ne facem cunoscuti la nivel international si sa implementam cat mai multe idei de proiecte, sa mplicam cati mai multi tineri in activitatile noastre. Si din feedback-ul de pana acum, suntem pe drumul cel bun. Membrii echipei sunt mandri de apartenenta la LECUPO, iar eu sunt mandra de ei. Am starnit pana acum destul de multe constroverse la nivel national, fiind acuzati ca provocam tinerii sa gandeasca singuri. Am primit multe injurii si amenintari insa e doar inceputul. Am creat LECUPO pentru a aduce o schimbare reala in viata tinerilor iar aceasta schimbare a inceput deja sa se vada numai dupa un an de activitate.

19.Crezi ca merita sa iti sacrifici majoritatea timpului pt job-ul tau?
Cum spuneam si mai sus, activez in 3 domenii: trainer, PR si lucrator de tineret. Sunt extrem de mandra de ce am realizat pana acum si consider ca imi impart destul de bine timpul. E momentul propice pentru a ma dedica job-ului, insa am grija sa nu imi neglijez prietenii, familia si iubitul. Ei sunt cei care ma sustin intotdeauna, insa si realizarile profesionale imi dau forta si ma motiveaza sa merg in continuare pe acest drum. Succesul in viata ti-l stabilesti singur.

Interviu realizat de Andreea Mujdei