Trecand acum 2 zile pe Stefan cel Mare, am intrat cu Etienne la Humanitas, desi eram super pe fuga. Ne-am infiintat in fata raftului de carti la reduceri si dupa o analiza de cateva minute am ales 3 carti si am plecat mai departe. Ajunsa in camera nu m-am putut abtine sa incep „Aleea Soarelui” de Thomas Brussing. Problema era ca nu ma mai puteam opri si o citeam doar la
lumina calculatorului, cand lumea dormea. Am terminat-o imediat si am avut o satisfactie enorma sa stiu ca am avut parte de
o carte atat de buna la
doar 5 lei.
Cartea lui Brussig ne conduce paşii către capătul mai scurt al Aleii Soarelui – numele purtat de o stradă berlineză despărţită în două de construirea Zidului, capătul mai scurt rămînînd în partea de Est -, unde locuieşte Micha Kuppisch, a cărui preocupare principală este frumoasa, unica Miriam, de care sînt îndrăgostiţi toţi băieţii din cartier. Brussig povesteşte, plin de umor, cum în umbra Zidului răsare totuşi soarele. Micha şi prietenii lui iubesc şi rîd, filozofează şi visează. Ascultă Jimi Hendrix, pescuiesc scrisori de dragoste de pe fîşia morţii din preajma Zidului şi îşi construiesc cu inventivitate o lume proprie, grotescă şi nonconformistă.
lumina calculatorului, cand lumea dormea. Am terminat-o imediat si am avut o satisfactie enorma sa stiu ca am avut parte de
o carte atat de buna la
doar 5 lei.
Cartea lui Brussig ne conduce paşii către capătul mai scurt al Aleii Soarelui – numele purtat de o stradă berlineză despărţită în două de construirea Zidului, capătul mai scurt rămînînd în partea de Est -, unde locuieşte Micha Kuppisch, a cărui preocupare principală este frumoasa, unica Miriam, de care sînt îndrăgostiţi toţi băieţii din cartier. Brussig povesteşte, plin de umor, cum în umbra Zidului răsare totuşi soarele. Micha şi prietenii lui iubesc şi rîd, filozofează şi visează. Ascultă Jimi Hendrix, pescuiesc scrisori de dragoste de pe fîşia morţii din preajma Zidului şi îşi construiesc cu inventivitate o lume proprie, grotescă şi nonconformistă.
Comenteaza