Am fost întotdeauna atrasă de literatura engleză, pe care am început să o savurez încă din perioada liceului. Atunci a fost și marea întâlnire cu Jane Austen sau cu surorile Bronte, sau mai bine zis cu o parte dintre ele. După atâția ani, mi-am întors din nou privirea spre acel tip de beletristică, dar nu ca să recitesc ceva, ci să descopăr o autoare pe care atunci am ignorat-o, din varii motive. Este vorba despre Anne Bronte, cea mai mică dintre cei șase copii și, evident, cea mai mică și necunoscută dintre celebrele surori scriitoare din această familie.

Anne a scris doar două romane, ,,Agnes Grey” și ,,Necunoscuta de la Wildfell Hall”, iar astăzi vom vorbi despre primul dintre ele. Agnes Grey este un roman inspirat din viața autoarei, care mie mi-a plăcut enorm de mult. Este mult mai realist și mai direct decât operele surorilor sale, pline de dramatism, ceea ce pe mine mă face să îmi placă mai mult stilul lui Anne.

Eroina cărții este Agnes Grey, o tânără fiică de preot, cu o situație financiară precară, al cărei vis este să devină guvernantă. Este de părere că a învățat toate tehnicile necesare și că a dobândit toate aceste abilități de la mama sa, o femeie care le-a oferit, ei și surorii sale, o educație exemplară. Mai mult, consideră că, dacă se va angaja ca guvernantă, își va putea ajuta familia și din punct de vedere financiar.

După ce primește acordul părinților săi, pleacă într-o altă localitate, unde primește un post de guvernantă. Însă, așteptările îi sunt dărâmate de lipsa de educație și de implicare, de ignoranța și de răutatea pe care le găsește în noua sa casă. Părinții își răsfață prea mult copiii, aceștia nu ascultă de nimeni, fac crize de furie și o urăsc pur și simplu pe Agnes, făcându-i viața un iad.

Nereușind să facă față acestor schimbări din viața sa, Agnes este concediată. Nu se descurajează, ci încearcă să se angajeze la o nouă familie, sperând la niște copii mai înțelegători și la niște părinți mai implicați în educația celor mici. Găsește o nouă familie și, deși lucrurile nu stăteau chiar așa cum își dorea, Agnes se resemnează cu gândul că măcar e un pic mai bine ca la prima familie.

Zilele îi sunt deodată și mai senine, iar Agnes își redobândește zâmbetul și pofta de viață, când în viața comunității apare Edward Weston, noul ajutor al parohului. Se îndrăgostește imediat de el, dar încearcă să își ascundă sentimentele și așteaptă un prim-semn de la bărbat. Agnes și Edward poartă conversații lungi și plăcute, iar fata se îndrăgostește pe zi ce trece tot mai tare de el, neștiind ce ar trebui să facă pentru a-și da seama dacă sentimentele sunt reciproce.

Când află că tatăl ei a murit, Agnes se întoarce acasă, alături de mama sa, cu care se hotărăște să deschidă o mică școală. Încearcă să se concentreze și să o ajute cât poate pe mama sa, însă durerea ei este dublă: pierderea tatălui și distanța față de bărbatul la care visează cu atâta ardoare în fiecare zi și despre care nu mai știe nimic.

După luni de zile, se întâlnește pe stradă tocmai cu Edward, care se pare că se mutase în acel orășel tocmai pentru a o căuta și pentru a-i fi aproape. Bineînțeles, ca la orice poveste cu final fericit, cei doi rămân împreunăși își întemeiază familia mult dorită de amândoi.

Mi-a plăcut enorm stilul lui Anne Bronte, lipsit de ,,floricele” și de încărcături inutile. Mi s-a părut că stau efectiv de vorbă cu ea, la o cafea, ascultându-i povestea de viață. Totodată, mi-a plăcut să analizez stilurile de educație de la acea vreme, dar și relațiile de dragoste uneori imposibile din cauza normelor sociale.

Sunt sigură că Agnes Grey de Anne Bronte vă va plăcea și vouă și că va primi un binemeritat loc în biblioteca voastră, pe raftul Literatură Clasică. Găsiți cartea la reducere, pe Libris.ro!

Foto: paperblog.com