Câte pahare cu apă ai băut astăzi? E ok, nu te cert că nu ai băut suficientă apă! Vreau doar să te fac să conștientizezi că… tu poți să bei apă oricând vrei. Chiar dacă uneori uiți să o faci. Însă nu pentru toți oamenii e atât de ușor să bea apă. Cel puțin nu oricând își doresc și nu de oriunde ar putea. Sunt oameni care nu au libertatea pe care o ai tu. Tocmai de aceea zic să conștientizăm ce avem și să apreciem la maximum faptul că noi nu am putea fi niciodată condamnați la moarte pentru că am băut un pahar cu apă. Bine, nici Asia Bibi nu ar fi crezut că lucrurile ar putea ajunge vreodată aici. Dar hai mai bine să îți povestesc acest caz real, pe care l-am descoperit în cartea Blasfemie, apărută în 2019, la Editura Polirom.

Asia Bibi e o femeie creștină într-o lume musulmană. Locuiește în Punjab, Pakistan, împreună cu soțul ei și copiii lor. Sunt amândoi analfabeți, trăiesc de pe o zi pe alta, dar se iubesc și sunt respectuoși atât unul cu altul, cât și cu întreaga comunitate musulmană, care îi marginalizează. Muncesc din greu și folosesc toți banii pentru educația și sănătatea copiilor. O singură dată și-au cumpărat ceva mai „extravagant”. Un televizor foarte vechi, pentru care au trudit serios. E singura lor distracție, în fața căruia se minunează de ceea ce pot vedea prin intermediul lui.

Ca să câștige mai mulți bani, Asia decide să meargă într-o zi, împreună cu femeile musulmane, pe un câmp din apropiere, ca să strângă recolta. E o zi caniculară, așa că Asia face o pauză de la muncă și merge la cea mai apropiată fântână, să aducă apă pentru toată lumea. Îi este atât de sete, încât bea ea prima, direct la fântână. Ai spune că nu e nimic în neregulă cu ceea ce a făcut, nu? Dar nu și când ai impresia că religia ta este cea mai bună și că toți ceilalți ar trebui să se supună concepțiilor tale.

Femeile musulmane se înfurie și o acuză pe Asia că a „spurcat” acel pahar și acea apă. Pentru simplul fapt că e creștină, nu musulmană, precum ele. O batjocoresc, o bat, o amenință chiar să își schimbe religia, dar pentru că Asia își dorește să rămână creștină, este închisă și condamnată la moarte pentru blasfemie, alături de o amendă mult prea mare, pe care trebuie să o plătească.

În ţara mea, stigmatul blasfemiei nu se mai şterge niciodată. A fi suspect este în sine o crimă pentru fanaticii religioşi, care judecă, condamnă şi ucid în numele lui Dumnezeu. Allah este totuşi numai iubire. Nu înţeleg de ce oamenii folosesc religia ca să facă rău. Când eram mică, mama îmi explicase că eram numiţi „paria” pentru că suntem descendenţii unor hinduşi din casta de jos convertiţi la creştinism după independenţa Pakistanului. Nu ştiu cum trăiesc creştinii în alte părţi, dar în Pakistan, când eşti creştin, te simţi puţin orfan în propria-ţi ţară. Chiar dacă guvernul ne acordă aceleaşi drepturi ca la toată lumea, societatea nu ne acceptă întotdeauna.

Este ținută închisă în cele mai groaznice condiții, iar amenințările cu moartea nu contenesc să apară la tot pasul. Oamenii care o susțin și care încearcă să o elibereze sunt uciși. Familia ei este în pericol. Valuri de ură vin înspre ea din toate părțile. Nu a mai văzut de foarte multă vreme cerul și stelele și tot ce își dorește este să se întoarcă acasă și să își revadă copiii. Speranța că va mai trăi scade pe zi ce trece.

Cazul ei este făcut public și ajunge în toată lumea, care rămâne șocată de faptul că în mileniul al treilea cineva poate fi condamnat la moarte pentru că a băut un pahar cu apă. Cu cât presiunile și protestele din afara Pakistanului ca Asia să fie eliberată sunt mai puternice, cu atât protestele din Pakistan ca Asia să fie ucisă se intensifică. Pentru că nu are la îndemână nimic de scris și pentru că oricum nu știe să scrie și să citească, Asia începe să compună scrisori în mintea sa, scrisori adresate soțului și copiilor, pentru că ea e din ce în ce mai convinsă că va muri. Ulterior, apare în viața sa Anne-Isabelle Tollet, o jurnalistă franceză care o ajută să scrie această carte în închisoare.

După 8 ani de detenție și mult prea multă ură, în 2018 Asia este eliberată, iar în 2019 se mută cu familia în Canada. Din noiembrie 2018, când a primit certificatul de eliberare până în mai 2019, când a ajuns în Canada, Asia și familia ei au trăit clipe groaznice, poate chiar mai dificile decât cele petrecute în închisoare. Ura islamiștilor care o voiau moartă se intensificase și dorința lor de răzbunare crescuse până la apogeu. Nu aveau ce să mănânce, nu puteau ieși nicăieri și se temeau la tot pasul că puteau fi uciși.

Cazul de blasfemie al Asiei Bibi ar trebui să fie palma care să ne trezească la realitate. Palma care să ne facă să înțelegem nu doar că suntem privilegiați că nu trăim asemenea experiențe, dar mai ales e palma care să ne determine să încetăm odată pentru totdeauna cu ura și cu violențele comise în numele religiei.

Îți recomand să citești cu atenție cartea Blasfemie, să bei un pahar cu apă atunci când ești foarte însetat și să te gândești cum ar fi viața ta dacă ai fi fost condamnat la moarte pentru că ai îndrăznit să bei acel pahar cu apă. Nu e prea plăcut, nu? Atunci asigură-te că apreciezi cine ești și ce ai și că practici în fiecare zi cea mai frumoasă religie din lume: dragostea, pacea și umanitatea.