Vad mai mereu pe strada cupluri de tineri tinandu-se frumos de mana, zambind si iubindu-se … toate bune pana aici. Insa, la un moment dat, observi ceva care nu prea se potriveste. Ea fara geanta, iar el cu geanta ei. Nu am inteles niciodata cum vine treaba asta. Stiti ca am scris recent un post despre ce am in geanta. Da, am multe, dar eu sunt cea care o car deoarece geanta face parte din mine. Una la mana ca nu pot sa merg pe strada fara geanta (ma simt de parca as fi desculta) si doi la mana mi se pare absolut stupid sa iti care prietenul geanta. Eventual mai vezi si un ditamai barbatul la 130 de kg cu o gentuta minuscula pe umar …
Eu am observat fenomentul asta chiar si la cupluri mai in varsta. E cam ciudat, dar trebuie sa recunosc ca cel putin pentru mine, ar fi mai comocd fara geanta. Ideal ar fi sa pot pleca de acasa fara niciun obiect dupa mine. 😛
hehe … cam dificil pentru mine :d
Chiar daca tu simti geanta ca o prelungire a personalitatii tale, s-ar putea ca unele sa simta geanta ca pe un simplu obiect. Suna ciudat si pentru mine, dar la fel de ciudat parea la inceput si faptul ca unul dintre noi isi mai uita verigheta acasa. Asa ca intr-o zi, in care i-am pasat geanta pentru a proba ceva, m-am trezit speriata peste vreo 10 minute ca-mi lipseste ceva.
La cat de multe am ajuns sa car pentru amandoi in geanta mea, poate ca a-i cara geanta femeii iubite e un alt semn de iubire.
E clar vorba despre lucrurile care tin de noi si care fac parte din personalitatea noastra. Mi s-a intamplat si mie de nenumarate ori faza cu simtitul lipsei a ceva.
Si da, si eu car pentru amandoi si uneori imi vine sa i-o dau lui sa o care, insa raman doar la faza asta 🙂 poate din acelasi motiv pe care l-ai invocat tu in ultima fraza 😉
Daca este vorba de o geanta grea se subintelege. Eu i-am dat geanta prietenului meu sa mi-o care de multe ori, asta s-a intamplat atunci cand am simtit ca imi rupe umarul.
Daca este vorba de o geanta minuscula sau usoara mi se pare stupida faza.