Înainte de a începe să vă povestesc efectiv despre Clopotul de sticlă, cred că este imperios să vă spun câte ceva despre Sylvia Plath, autoarea acestei cărți minunate. Ei bine, Sylvia Plath a fost o poetă din Statele Unite ale Americii, iar Clopotul de sticlă este singurul ei roman, inspirat de altfel din propria sa viață. A avut de mică această pasiune pentru scris, prima poezie fiindu-i publicată la doar opt ani. A continuat să scrie, să studieze și să se accepte burse și oportunități. Însă, chiar și așa, firea depresivă nu i-a dat niciodată voie să se bucure din plin de toate aceste realizări.

În 1963, la doar 31 de ani, după ce îi este publicat romanul Clopotul de sticlă sub pseudonimul Victoria Lucas, Sylvia Plath trece printr-o stare de maximă depresie, luptându-se cu un divorț, cu creșterea singură a celor doi copii, cu cea mai friguroasă iarnă din istorie și cu o situație precară. Toate acestea o determină ca în dimineața zilei de 11 februarie 1963 să își pună capăt zilelor și să lase în urmă capodopere ce vor avea să cunoască adevărata faimă după moartea ei.

Romanul Clopotul de sticlă aduce în prim-plan perioada în care Sylvia avea doar 19 ani. În carte, personajul este intitulat Esther Greenwood, însă păstrează cu loialitate portretul și atitudinea autoarei. Cartea înfățișează greutățile prin care trecea o tânără în anii `40-`50, presiunea la care era supusă de familie și de societate, discriminările de gen și lupta continuă între o carieră de succes și o viață de familie.

Esther este o fată cu o situație financiară medie, care nu a mai călătorit niciodată, până când primește ca premiu o excursie de o lună la New York, unde avea posibilitatea să lucreze la o faimoasă revistă. În tot acest timp consideră că își irosește viața și că nu face ceva concret în acest sens. Mai mult, consideră că nu este demnă de a deveni o mare scriitoare sau o mare șefă a unui trust editorial și de aici apariția depresiei. Față de celelalte unsprezece fete care au câștigat și ele același premiu, Edith se consideră altfel, negăsindu-și locul printre ele.

Întoarsă acasă la mama ei, în Boston, află că nu a fost acceptată la școala de vară pentru creații literare, la care visa de multă vreme să meargă. Depresia se accentuează, iar din acel moment nu mai poate să scrie nimic. Se gândește în mod constant la sinucidere și chiar încearcă de câteva ori. Este internată în mai multe centre de refacere pentru oameni depresivi, iar cartea continuă să releve zbuciumul prin care trece și pe care îl cunoaște doar ea.

Cartea se termină așa cum nu prea vrei să se termine o carte, dar o să vă las pe voi să descoperiți finalul și să citiți Clopotul de sticlă, singurul roman scris de Sylvia Plath.

Foto: evantaiulmemoriei.ro