Inca de cand eram insarcinata eram curioasa sa stiu care sunt pasii exacti pe care trebuie sa-i urmez cand voi naste, din momentul in care voi intra pe usa maternitatii, pana cand voi iesi impreuna cu micuta mea. Si oricat ti-ar povesti cineva ce si cum, parca nu e la fel pana nu traiesti pe pielea ta toate aceste experiente.

Asadar, cum am intrat pe usa maternitatii, am mers la triaj, unde ne-a intampinat o asistenta si o doctorita, amandoua foarte dragute. Au verificat dosarul de analize si ecografii (il aveam pregatit cu toate actele asezate in ordine cronologica), s-au uitat la colul uterin si la bebe, mi-au facut toaleta intima si mi-au dat o camasa de noapte sterilizata. Aici e momentul ala crucial cand iti lasi sotul sa astepte la triaj si tu urci ca sa te pregatesti pentru operatie.

Mi-am luat bagajul (voi scrie maine un articol despre ce trebuie sa contina pe bune bagajul de maternitate in cazul unei cezariene la Cuza-Voda) si am mers spre noi analize. Dupa ce toata lumea s-a asigurat ca sunt bine si pregatita de operatie, am mers in salonul de la Terapie Intensiva, unde mi-am instalat bagajul, mi-am pregatit patul si mi s-au administrat ultimele perfuzii inainte de operatie.

Si deodata a venit cineva care m-a anuntat ca a venit momentul si m-a insotit in sala de operatie. Aici mi s-a pregatit sonda pentru urina, mi s-a administrat anestezia in spate si m-am intins pe spate pentru a lasa medicul sa isi faca treaba. Operatia a durat 20 de minute. Mi-am vazut fata imediat dupa ce au scos-o si acela a fost momentul sublim in care am plans de nu mai stiam ce e cu mine.

Dupa ce m-au cusut, m-au mutat inapoi la Terapie Intensiva, unde fiecare pacienta trebuie sa stea minim 12 ore, in functie de cum se vindeca. Cel mai nasol moment este sa fii intinsa, sa simti amorteala aia puternica in picioare si sa nu te poti misca. Mai ales eu, obisnuita sa nu stau deloc. Dar, pana la urma, de asta exista calmante si eu nu le-am refuzat deloc. Dupa doua ore incepi sa te dezmortesti si incepi sa simti durerea de la taietura. Si atunci pac! Alte calmante.

Mi-am dat seama ca personalul de acolo se cam joaca un pic cu sentimentele tale. Mi-au adus fata la Terapie Intensiva, mi-au pus-o la san ca sa se ataseze si sa vada daca stie cum sta treaba cu alaptatul, mi-au aratat-o asa frumos, m-au lasat sa o pupacesc, apoi mi-au luat-o inapoi spunandu-mi ca daca vreau sa o revad mai repede, trebuie sa ma fac bine. Iar asta o voi face doar daca ma ridic din pat si ma misc imediat ce trece efetul anesteziei. Si sa ma vezi cum ma plimbam dintr-un capat al salonului in celalalt. Mi-am adunat toate puterile si da-i bataie! Doar trebuia sa fiu puternica pentru fata mea. Si daca ma intrebati daca nu a durut va spun de pe acum ca a durut teribil de tare. De fapt, inca doare. Dar cand o tin in brate, uit de tot.

La 10 seara, dupa cele 12 ore de asteptat la Terapie Intensiva, m-am urcat intr-un scaun cu rotile, mi-am luat bagajul si am urcat in salon. Am fost intampinata de o asistenta foarte draguta, care mi-a prezentat salonul si regulile din spital, dupa care mi-am intampinat fata, ce avea sa ramana cu mine de acum incolo.

Pe 1 iunie am nascut si pe 4 iunie am iesit din spital. A fost o experienta tare frumoasa, care a meritat din plin toata durerea.

Foto: farmshop.allshops.ro