Probabil că oamenii care au blog de foarte multă vreme s-au săturat de acest subiect, însă mă adresez strict celor care se află la început de drum, iar conceptul lor de ”blog” e doar la stadiu de idee năstrușnică.
M-am hotărât să scriu acest articol aseară, când am văzut pe Facebook postarea colegei mele de la Belva, Georgiana Ciofoaia: ”Toată lumea o face. Unii abia au început. Alții sunt cu state vechi. Mă bate și pe mine gândul … dar nu știu dacă sunt suficient de „interesantă”! Vorbesc despre blog și blogging. Sugestii?”.
Eu pur și simplu iau foc când aud expresii de genul ”Nu îmi fac blog că nu am ce spune”. Și am auzit cuvintele astea din plin la studenții mei … adică la studenți de Comunicare și PR. Mi se pare imposibil ca un om inteligent să nu aibă ceva interesant de spus. La început nu îți dai seama practic că tot ceea ce faci și toate informațiile pe care le primești se pot transforma într-un articol de blog.
Eu am prins prima generație de blogging din România, cam prin 2004-2005. Atunci nu prea știam ”cu ce se mănâncă” și, practic, toți am învățat din mers și am contribuit la regulile de comunicare online. Când îmi aduc aminte de primele mele articole, de subiectele abordate și de stilul de comunicare, îmi vine să intru în pământ. Dar mă bucură în schimb marea transformare prin care am trecut în toți acești ani. La început am făcut și eu absolut toate greșelile de care vorbim acum în online. Însă am încercat, m-am zbătut și, poate cel mai important, am învățat din aceste greșeli, din experiență.
Nu vă așteptați ca după ce vă faceți un blog să fiți aplaudați imediat la scenă deschisă. Nu vă așteptați să scrieți din prima articole excepționale din domeniul vostru și să vă faceți un nume puternic în primele săptămâni. Nu a zis nimeni că e ușor. Bloggingul și comunicarea online presupun multă muncă și foarte mult timp.
Mie bloggingul mi-a adus multe lucruri bune și pot spune cu mâna pe inima că viața mea s-a schimbat enorm de când activez în domeniul ăsta. S-a schimbat în bine, evident. Și asta pentru că am cunoscut oameni excepționali, mi-am găsit locuri de muncă și contracte mult mai ușor, mi-am construit o reputație, mi-am dezvoltat abilitățile de scriere și de comunicare și, partea cea mai importantă a zilelor noastre, am făcut bani din asta. Lista avantajelor e foarte lungă și probabil e nevoie de un articol extrem de mare pentru asta. Însă, important e să le descoperiți chiar voi, pe pielea voastră.
Regulile pe care trebuie să le respectați atunci când pășiți în blogosferă la fel sunt multe, motiv pentru care voi reveni cu partea a doua a articolului în zilele care urmează.
Așadar, vă faceți blog or ba?
Eu cred in chestia cu „nu-mi fac blog ca nu am ce spune”. Decat sa scrii numai cretinatati doar de dragul de a avea blog mai bine stai in banca ta si ramai la stadiul de cititor. Nu prea cred in atitudinea pasoptista de gen „scrieti orice, numai scrieti”. Bloggingul nu-i chiar pentru toti, parerea mea! O alternativa ar fi blogurile inchise pentru cei care vor sa tina un jurnal, pentru ca in fond, asta si este esenta blogului. Altfel, daca iti faci blog deschis, asteapta-te la comentarii si interactiune, nu te oftica daca primesti un comentariu aiurea si daca se mai ia lumea de tine. 😐
Si scoate si tu porcaria asta cu comentarii moderate ca sincer mi se pare ca te cam temi de ce comenteaza lumea si te apropii de una din categoriile descrise in comentariul anterior. Cred ca moderarea primului comentariu e de ajuns, mai apoi poti avea incredere in ce spune lumea. 😉
„Când îmi aduc aminte de primele mele articole, de subiectele abordate și de stilul de comunicare, îmi vine să intru în pământ” – cât adevăr într-o singură frază…
@Monoranu – ce te mai pricepi la întors cuvintele :)) Într-adevăr, bloggingul nu e pentru toată lumea, însă există mulți bloggeri cu renume în acest moment care au crezut într-o anumită etapă că nu au ceva consistent de spus. Și iată că acum și-au dezvoltat un stil aparte și și-au dat seama că au ceva de spus și le mai și place acest lucru. Nu știu cum erau primele tale articole pe blog, însă pot să bag mâna în foc că nu erau la același nivel cu cele de acum. Așa că, din punctul meu de vedere, a încerca să îți faci un blog și a vedea de ce ești în stare sunt lucruri care nu pot fi de condamnat. Aș zice chiar că sunt chiar de încurajat în rândul tinerilor.
Acum, despre comentarii … nu știu de ce o privești ca pe o teamă, însă eu nu o văd așa. Primesc multe mesaje pe care nu le aprob și am scris despre asta de multe ori. Cineva care scrie de 2 lei în limba română, cineva care își lasă link către propria afacere fără nici o legătură cu subiectul articolului, cineva care nu se poate abține de la înjurături … toți oamenii ăștia nu au ce căuta aici. Și cred că am acest drept de a modera comentariile, mai ales că o văd ca pe un respect acordat restul cititorilor acestui blog. Nu voi accepta niciodată interacțiunea de care vorbești la acel nivel, doar de dragul de a avea oameni care comentează.
Nu știu cum e la tine pe blog, însă eu îmi cunosc cititorii și scriu cu drag pentru ei. Cine nu e în target, nu e nici o supărare 🙂 Sunt atât de multe alte bloguri la care pot lăsa comentarii nemoderate sau în care se pot regăsi, încât eu prefer să rămân la cititori fideli, dar mai ales inteligenți și cu bun simț.
Eu cred că depinde foarte mult și de timpul pe care cineva este dispus să-l acorde acestei activități și poate acest aspect îi ține pe alții pe loc. În același timp, cred că blogul poate fi pentru studenții de la CRP un mod extraordinar pentru a-și îmbunătăți modul în care scriu prin exercițiu zilnic.
Eu am avut mai multe bloguri, începând cu Yahoo360 tot prin 2005, apoi pe Ablog și apoi pe WordPress. Deși mi-au lipsit determinarea, continuitatea, strategia și alte lucruri (au fost bloguri strict personale, fără articole din domeniul profesional), m-au ajutat pentru că aveam un loc unde puteam scrie atunci când aveam timp și primeam și feedback.
Mă gândeam zilele astea la varianta unui blog făcut așa cum trebuie, dar momentan îmi lipsește variabila timp și nu aș vrea să mă apuc de un proiect și să-l abandonez.
Atunci când cineva se hotărăște să facă un blog, cred că e important de luat în calcul dacă are posibilitatea de a scrie măcar 2-3 articole pe săptămână, dacă nu chiar zilnic.
Și da, sunt de acord cu toate beneficiile prezentate mai sus de tine și sugerez studenților să-și facă timp pentru un blog și să îl crească pentru ca vor avea multe de câstigat.
Gata, m-ai convins. Imi fac blog 😀
[…] prima dată fără cârje, într-o lume despre care ştiu atâtea! Despre blogging, m-a convins Andreea că merită aşa că voi […]
Si…drept dovada, m-am „botezat” astăzi 😛
http://ggeorgiana.wordpress.com/
So… m-ai convins. Ma temeam, dupa ce ti-am citit articolul, ca as parea un soi de „oaie” care vrea si ea sa-si faca blog, doar de dragul de a fi in rand cu lumea! NU! Nu la asta ma gandeam ci la ceea ce ai subliniat si tu, si anume ca sunt prea multi, cu prea putine de spus, la fel cum zicea si Monoranu cu un soi de jurnale, uneori necenzurate. In ultima saptamana stiu cel putin 3 persoane care si-au facut blog „de aia”.
Insa la urma urmei, chiar daca voi schiopata la inceput, cred ca un blog (consistent si interesant, nu abnegatii care imi trec prin cap) te modeleaza, iti modeleaza structura gandirii, modul de a scrie, et. Si, in definitiv, daca nu va functiona, imi voi da singura „eject” ori „delete”, dupa caz, atunci cand voi considera ca nu am nimic de spus.
Mersi Andreea 😀
Teo, ne vedem prin blogosfera?!
@Andreea: La mine am moderare doar pentru primul comentariu. Ulterior am grija ca ceea ce se posteaza sa fie in regula. De obicei spammerii se lasa de la primul comentariu ne-aprobat iar aia care au de injurat, injura din prima. Cat despre limba romana, eu ii las si pe cei care nu o stapanesc prea bine. Am motiv sa-i ironizez dupa aceea si eventual sa-i dau pe marlani.ro. Cred ca in felul asta macar ii determin sa ia masuri pe viitor. :))
[…] că v-ați făcut o idee despre avantajele bloggingului, să trecem la partea tehnică a problemei: cum vă faceți efectiv un […]
[…] prima dată fără cârje, într-o lume despre care ştiu atâtea! Despre blogging, m-a convins Andreea că merită aşa că voi […]