Un articol despre prietena mea, Simina Taraboanta, aparut in Ziarul Ghimpele de Brasov:
Meseria de trainer este inca un concept destul de vag pentru tara noastra. Poate pentru ca
tine mai mult de educatia non-formala. Poate pentru ca abia de un an este autorizata ca si
ocupatie profesionala. Cu notiunea de trainer s-au intalnit, in special, patronii sfatuiti sa faca un „teambuilding“ pentru angajati sau tinerii care au avut curiozitatea de a se implica in activitati ale unor organizatii nonguvernamentale. Pana la urma, e la moda. Cuvantul, conceptul.
De mai bine de cinci ani, Simina Taraboanta lucreaza ca trainer. De un an, este trainer cu patalama. Dintre specialitatile ei fac parte training-urile educatie democratica drepturile omului, fundraising, leadership, managementul echipei, public speaking si valorile europene.
Cele mai cerute sunt „pentru sectorul organizatiilor neguvernamentale, cel de formatori si cel de management de proiecte, iar pentru sectorul economic ar fi cele de comunicare, negociere, leadership… si, mai nou, vin multe cerinte pe managementul stresului si al riscului“.
Daca si cu parca… dar barca?
Training-urile, pe cat de variate sunt ca tematica, pe atat de mult se diferentiaza si din alte puncte de vedere. De la participanti pana la metodele folosite.
„Toate grupurile au «ciudateniile» lor, dar cel mai ciudat m-am simtit cand, printre participanti, erau si preoti. Si nu neaparat pentru ca stiam ca sunt preoti, ci pentru ca se crease o atmosfera de lucru foarte interesanta, mai mult spirituala, decat practica“.
La inceput, pesemne, se cruceau participantii, iar la final, preotii. Doar inainte de amin se face cruce, nu-i asa? Insa, ce training crezi ca era? Nu iesi din limitele credintei, ne spune Simina ce si cum. „Era vorba despre un training de formare de formatori, adica doreau sa fie traineri“. Hai cu amin-ul!
Omul cat traieste, primeste sfaturi
Intotdeauna esti liber sa alegi ce training vrei sa faci. Ma rog, exceptie fac acele cazuri cand aminteam de patronii care apeleaza la traineri pentru angajati! Dar sa facem un exercitiu de imaginatie si sa punem populatia Romaniei participant la un training. Ce tema crezi ca avea acesta? Ah, deja incepi cu indoieli, cu nu stiu…? Uita ca am pomenit de preoti mai sus.
„Daca ar fi sa ma refer asa la un training general pentru noi, romanii, cred ca am avea nevoie de un training care sa ne invete sa comunicam unii cu altii, astfel incat sa nu lezam pe nimeni si sa scoatem in valoare mereu ceea ce este mai bun in noi“. de la Simina, scriere.
Ca si metoda de lucru, ar folosi ceea ce-i place mai mult, „learning by doing“, pentru ca „metodele, de fapt, sunt cele care dau esenta unui training, conteaza mult forma in care expui continutul.“
Comenteaza