Tocmai am terminat de citit Ce a lăsat în urma ei, scrisă de Ellen Marie Wiseman. Nu scriu niciodată sau poate scriu extrem de rar o recenzie de carte în aceeași zi în care am terminat de citit cartea. Îmi place să mai las acolo la decantat informația. Să mă detașez un pic de atmosfera cărții și să pot creiona acel articol pe care mi-l doresc și în urma căruia să citiți și voi cartea.

Romanul Ce a lăsat în urma ei a fost diferit și am simțit asta din primele pagini. Mi-a plăcut stilul de scris al autoarei, am îndrăgit personajele principale și am adorat acțiunea ca atare. M-am lăsat sedusă de o poveste de dragoste, m-am cutremurat la provocările destinului și am plâns la mai multe părți ale cărții. Da, eu plâng la cărți! Dar la asta chiar am bocit cu suspine și încă sunt în febra emoțiilor provocate de lectura ei.

Una dintre personajele principale ale cărții este Izzy, o tânără de aproape 18 ani, a cărei mamă este închisă pe motiv că și-a ucis soțul și a înnebunit. Acum, Izzy se află într-una dintre multele famili sociale pe la care s-a plimbat în ultimii ani. Peg și Harry sunt noii ei părinți adoptivi, care lucrează drept curatori la muzeu. Sarcina lor este de a reconstitui viața unor pacienți de la sanatoriul Willard, acum închis și părăsit. Izzy ajută și ea cum poate la găsirea de obiecte și la punerea cap la cap a poveștilor din acel loc cumplit și se atașează de cazul Clara Elizabeth Cartwright.

În paralel, autoarea prezintă și viața Clarei, derulată în urmă cu 60 de ani. Clara este fiica unor oameni foarte înstăriți, care au pus întotdeauna mai presus propria fericire financiară decât fericirea celor doi copii. Este și motivul pentru care fratele Carlei se sinucide, iar ea este forțată să se căsătorească cu un băiat cel puțin la fel de bogat. Însă, Clara se îndrăgostește de Bruno Moretti, un italian venit în America să reușească singur în viață. Când află de nesupunerea fiicei sale, tatăl Clarei o trimite pe aceasta într-un spital de nebuni, refuzând să o mai vadă și asigurându-se că rămâne închisă pentru totdeauna.

Viața într-un astfel de spital este o tortură de neimaginat. De aici, pornește lupta Clarei, însărcinată cu copilul lui Bruno, să scape din acest mediu în care nu avea ce căuta. Momentul în care îi este luată cu forța fetița, pe motiv că nu o poate crește într-un spital de nebuni, îți ridică automat părul pe tine, indiferent că ești părinte sau nu. Tratamentele la care este supusă Clara pe perioada internării te vor răscoli și pe tine, cu siguranță, fie că ai stat internat într-un spital sau nu. Clipa în care află, după doi ani, că Bruno s-a angajat la sanatoriu ca să o poată scoate de acolo te va face să verși cel puțin o lacrimă, indiferent că ai iubit până acum atât de intens sau nu.

Povestea nu se termină aici! Mai e cel puțin jumătate de carte și o sumedenie de detalii care vă vor emoționa, care vă vor răscoli, care vă vor face să trăiți fiecare clipă alături de Clara, de Izzy și de toate celelalte personaje remarcabil create de Ellen Marie Wiseman. Dar pentru o asemenea experiență, trebuie să vă las vouă plăcerea de a o descoperi până la final!

Huffington Post spunea despre Ce a lăsat în urma ei că este una dintre cele mai bune cărți ale anului. Și eu spun la fel și o includ fără pic de ezitare în topul meu anual de cărți preferate. Dacă o vreți și voi, să știți că a apărut anul acesta la Editura Trei, în colecția Fiction Connection, și că e la reducere la ei pe site!