După câțiva ani de experiență în Traininguri de Soft Skills am decis să intru și ca Asistent Colaborator la Catedra de Comunicare și Relații Publice de la UAIC Iași. Așa că de câțiva ani combin metodele non-formale învățate la traininguri cu cele formale învățate la cursurile de pedagogie. Cum e? E extrem de plăcut să simți toată energia tinerilor, să înveți de la ei, dar, mai ales, să poți schimba atitudini și comportamente, zic eu în bine.

Partea cea mai grea e apropierea față de student. Da, țin seminarii, sunt tânără, îmi place să strecor și glume în prelegerile mele și rețin toate numele studenților mei. Se înțelege de aici oare că sunt prea apropiată de ei? Eu personal nu cred, însă voi aduce cu siguranță schimbări dacă asta se percepe.

Să luăm cazurile tinerilor pe care i-am avut ca voluntari în organizația mea cu mulți ani în urmă sau cei cu care am lucrat în diferite instituții. Acum mi-au ajuns studenți, însă știu să diferențieze foarte bine adresarea către mine făcută la orele de seminar cu cea făcută în afara cadrului universitar. Adică, până și e-mailurile lor care țin de seminarii îmi sunt adresate cu ”dumneavoastră”.

Acum, mai e cazul acelor studenți cu care nu am nici o treabă în afara orelor de seminar și care, în timpul liber mi se adresează la per tu. Sunt extrem de puține, ce-i drept, aceste cazuri și le pot număra pe degetele de la o mână din sute de studenți, însă, există. Întrebându-i de unde până unde atâta ”prietenie” între mine și ei, mi-au răspuns că s-au simțit foarte apropiați de mine sau că facem parte din aceeași blogosferă. Să fim serioși: unu la mână, trebuie făcută clar o distincție între atmosfera degajată de la seminarii și îndrăzneala de a vorbi la per tu cu cadrele didactice. Și eu am avut cadre didactice mai tinere la seminarii, extrem de treabă și prietenoși, cu care mă întâlneam și în alte cercuri profesionale, însă nu mi-am permis niciodată să le vorbesc la per tu. Doi la mână, dacă eu am blog și tu ai blog nu înseamnă că ne luăm așa frumos de umăr și petrecem împreună, mai ales dacă nu ne-am întâlnit niciodată în afara orelor de seminar. Mediul online e un spațiu infinit, iar dacă suntem prezenți toți acolo nu înseamnă că ne permitem să ne comportăm reciproc ca adevărați prieteni în mediul offline.

Nu știu de unde vine dorința asta de a vorbi cu cadrele didactice la per tu. Din ce am observat, pot spune că e o combinație nefericită între lipsa bunului simț și o prezență prea mare de aroganță.

Sursa foto