De cand sunt insarcinata, m-am trezit ca nu mai vorbesc la singular, ci la plural. Nu mai zic „Mi-e foame”, ci „Ne e foame”. Nu mai zic „Imi place asta”, ci „Ne place asta”. Am renuntat la „Mi-e somn” pentru „Ne e somn”. Ma intreb daca subconstientul meu vrea sa dea vina pe sarcina pentru ca uneori mi-e pofta de ceva anume, ca mi-e somn mai tot timpul sau ca dimineata ma trezesc cu o foame de lup. Sau poate, pur si simplu, simt acest copil in mine si, pentru ca el inca nu poate vorbi, o fac eu in locul lui.

In momentul de fata, acest limbaj este de-a dreptul dragalas doar cand suntem noi trei (eu, sotul meu si bebelul), insa sper sa nu incep sa vorbesc asa si in public. Mai mult, sper sa renunt cat de curand la exprimarea la plural, deoarece imi da impresia ca acest copil depinde prea mult de mine, iar eu imi doresc un copil independent.

Oare visez sau lucrurile se vor aseza dupa alte cateva luni de sarcina?

Foto: acupuncture-pregnancy.com