Sunt nepoată de croitor. Da` croitor de ăla iscusit, talentat și îndrăgit. Doamne, ce minunății mai ieșeau din mâinile lui! Bunicul meu a avut două fete: pe mama și pe soră-sa. Ghici ce? Nici uneia dintre ele nu-i place să coase! Mama l-a vrăjit în tinerețe pe tata cu niște găici cusute la prosoape și cam pe-acolo s-a oprit toată distracția în ale cusutului. Și știe să coase într-un mare fel, dar dacă o rogi să-ți coase ceva, zici că o picuri cu ceară fierbinte. Nu-i place și pace!

Eu eram fascinată de cum îi mergeau bunicului meu mâinile și cum reușea să facă acele cusături în materiale. Îmi plăcea și încă îmi place la nebunie să cos, pentru că mă relaxează. Singura problemă e că… nu știu cum! Pur și simplu nu-mi iese! Mama știe să coasă fantastic, dar nu îi place. Mie îmi place, dar nu știu să cos! Bunicul a plecat dintre noi înainte ca eu să apuc să învăț meserie de la el, așa că am rămas doar cu ideea că poate într-o zi o să învăț și eu să deprind activitatea asta care oricum îmi place atât de mult și, de ce nu, să fac asta în memoria lui.

Vă dați seama cum ar fi fost? Sunt sigură că eram unul dintre acei artiști care făcea lucruri handmade sau care scria un articol de genul ăsta. Eu sunt ferm convinsă că aș fi avut o carieră strălucită în croitorie, fie că-i zice design, artă sau mai-știu-eu-cum. Și știu că aș fi reușit până la urmă să îmblânzesc bestia aia de mașină de cusut pe care o avea bunicul acasă!

Și vă zic un secret: nu am renunțat niciodată la ideea asta! Adică, acolo, undeva, în sufletul meu și în mintea mea, zic că o să învăț și eu până la urmă să cos și că din mâinile mele o să iasă niște chestii foarte faine. Acuma, nah, nu mă gândesc să fac producție la scară mare și nu mă văd să fabric produse de astea, de exemplu. Dar, mă văd făcând chestii simpatice, mici, care să aducă de fiecare dată un zâmbet pe buzele oamenilor care le poartă. Exact așa cum se întâmpla cu hainele făcute de bunicul meu, cel mai vesel om pe care l-am cunoscut vreodată!

Așadar, dacă faceți un curs de croitorie și aveți toată răbdarea de pe pământ, cât să mă învățați și pe mine, dați-mi un semn! Vreau să fac asta atât în amintirea bunicului meu, cât și pentru mine și pentru Rebeca mea!

Foto: adorocinema.com