Gata și perioada de căutare a PR Officer-ului mult dorit. A fost o lună plină de CV-uri și semne creative, din care a trebuit să aleg cu grijă exact ce căutam, exact ce se plia pe stilul meu de lucru, dar și a clienților mei. Și, după o lungă căutare și o analiză cu multă atenție, am găsit ce căutam: ”fetili di la PR”, pline de entuziasm, inițiativă, zâmbete și creativitate. Ele sunt Alina, Simona și Andreea, trei fete atât de faine, încât va trebui să le dedic un articol întreg separat. Acuși vine!

Fetili

Până atunci, vă povestesc cum a fost în luna cu pricina, de ce le-am ales pe ele și de ce nu i-am ales pe alții. În primul rând, am ales să transmit un anunț altfel, care știam că va stârni reacții de tot felul. Și au fost reacții exact așa cum mă așteptam: pozitive (de la oameni deschiși la minte, de la oameni din PR, de la companii din țară care mi-au propus colaborări, de la oameni creativi care și-au dorit să lucrăm împreună) și, bineînțeles, negative (de la oameni care preferă să nu iasă din cutiuța lor cu idei fixe, pentru care majoritatea subiectelor sunt tabu din cauza mentalităților învechite și de la oameni care pur și simplu nu erau în target, dar care, ca tot omul, își dă cu părerea). Special am ales acel gen de mesaj, cu acele cuvinte, pentru că știam că am nevoie de oameni deschiși la minte, cărora nu le e teamă să citească și să folosească termeni ca ”pupincurist”, sau care nu îmbrățișează neapărat formele noi ale limbii române adoptate de Academia Română pentru motivul stupid că ”prea multă lume scrie așa”.

Procesul s-a desfășurat în mai multe etape:
1. Etapa de trimitere a semnelor creative;
2. Etapa de rezolvare a pasului 2 (10 taskuri specifice muncii în PR);
3. Etapa de interviuri.

Diagrama

Pe unii i-am eliminat de la prima etapă, fără să le mai trimit cererea de rezolvare a taskurilor, pentru că știam din start că nu vom putea lucra împreună.

De ce?
– Au trimis CV-uri în .docx, foarte oficiale, Europass, care nu transmit absolut deloc ideea de creativitate sau de amprentă personală;
– Au mers pe principiul ”Am lucrat ca ospătar și paznic timp de 5 ani, nu am făcut deloc voluntariat sau internship în PR, dar pot învăța repede orice”;
– Au confundat creativitatea cu lipsa de bun simț;
– Au scris cum se scria odată pe mIRC, adică cu prescurtări, cu emoticoane și cu foarte multe greșeli de limbă;
– Au atașat CV-uri nepersonalizate, fără să scrie nimic în corpul e-mail-ului.

A doua etapă a presupus împărțirea celor rămași în 2 categorii: cei care nu au mai răspuns la taskuri și cei care au răspuns, dar nu au luat punctajul necesar. Aici motivele au fost simple: nu au înțeles foarte bine situația prezentată în brief, nu au făcut deloc cercetare și analiză, nu au fost destul de creativi în rezolvarea taskurilor, au scris greșit sau nu s-au pliat în gândire pe stilul de lucru care va urma.

Interviurile au fost cu cei care au obținut cel mai bun scor, după interviuri putând să departajez foarte clar în funcție de nevoile și de stilul de lucru al fiecăruia. Și uite așa am ajuns la cifra magică 3.

Acum trecem la treabă, însă rămân cu aceeași dorință enormă ca în școlile și universitățile din România să se meargă pe dezvoltarea creativității și a personalității, nu pe îndoctrinarea de tipare…