Primesc zilnic comunicate de presă. Fie pentru că am rămas în baza de date cu presa, fie că îmi sunt adresate în calitate de blogger, nu trece zi fără cel puțin una bucată comunicat de presă în inbox. Evident, nu o să le pun pe toate în aceeași oală, însă, majoritatea au câteva defecte, care păstrează unele tipare. Nu-i de mirare de ce jurnaliștii și bloggerii își dau de atât de multe ori ochii peste cap când primesc atâtea comunicate de presă, la fel cum nu e de mirare de ce multe dintre ele nici măcar nu sunt deschise, darămite citite și publicate.

Și pentru că ani întregi am fost și de o parte și de a alta a comunicatelor de presă, adică a celor care le scriu și a celor care le primesc, astăzi îmi permit să fac o listă cu lucruri mai puțin bune la acest capitol.

10 greșeli în redactarea și trimiterea comunicatelor de presă

  1. Nu spun nimic. Serios, de cele mai multe ori mi se pare că primesc comunicate de presă care nu spun absolut nimic nou, atractiv, de interes. Nu înțeleg mesajul din ele nici după ce citesc textul de două ori și cred că au fost făcute doar de dragul de a fi făcute, pentru că așa „trebuie”, pe principiul „Hai să dăm și noi un comunicat!”;
  2. Nu se diferențiază. Știți textele alea pline de clișee, cu aceleași cuvinte veșnice și de demult la superlativ? „Concertul verii”, „Compania nr. 1”, „Cel mai bun produs de pe piața din România”, pe toate le găsim în majoritatea comunicatelor de presă, de parcă ar fi musai să fie acolo!;
  3. Nu pot fi editate. Dacă te întrebi cum îi poți îngreuna munca jurnalistului care primește comunicatul tău și ar vrea să scrie un articol, salvează documentul într-un pdf care nu poate fi editat și trimite-l așa. Eventual, pune și o fotografie direct în pdf și treaba e asigurată! De vreo 4 MB, evident, calitate bună, nu?;
  4. Nu au diacritice. Nu știu dacă știați, dar suntem în România, iar limba română se scrie cu diacritice. În cazul în care trimiți comunicatul de presă unei publicații online care nu folosește diacritice, atunci asigură-te măcar că ai două opțiuni de comunicat: unul cu diacritice și unul fără. Aaah, și încă o chestie care mă omoară: textul cu diacritice ici și colo, pe unde și-a amintit omul neobișnuit cu ele să le pună;
  5. Nu sunt nișate. Același comunicat sec este trimis și la TV, și la radio, și în presa scrisă, și publicațiilor online, și bloggerilor, fără resurse auxiliare pliate pe fiecare tip de canal în parte;
  6. Nu sunt personalizate. E chiar atât de greu să renunți la BCC sau, mai rău, la CC, atunci când trimiți comunicate de presă? E chiar atât de greu să scrii e-mailuri personalizate cu „Bună, X!”? Da, știu că îți ia timp și solicită efort, dar dacă tot te chinui să scrii comunicatul ăla și te aștepți ca oamenii chiar să publice un text pe baza lui, nu ar fi mai indicat să acorzi un pic mai multă atenție comunicării și relației cu jurnalistul sau bloggerul respectiv?;
  7. Nu sunt umane. Uneori am impresia că oamenii care scriu comunicatele de presă chiar se chinuie să fie cât mai inumane și cu un limbaj sobru și pompos. Știți genul de oameni care scriu texte cu dicționarul de sinonime lângă ei, ca să pară mai nu-știu-cum? Ei, ăia-s! De parcă ar scrie un text științific sau o lucrare academică, nu o informare care ar trebui să ajungă cât mai ușor la publicul larg;
  8. Nu oferă informații suplimentare. În cazurile fericite în care chiar găsesc un subiect de interes într-un comunicat, solicit informații suplimentare, ca să fac textul cât mai adaptat la canalul meu de comunicare, la stilul meu și la nevoile cititorilor mei. Uneori le primesc. Însă, alteori mi se întâmplă să primesc răspunsuri năucitoare de genul: „Ar fi prea complicat și ar dura prea mult. De ce nu îl publici așa, pur și simplu?”. Așa că, dacă ție nu-ți pasă, de ce mi-ar păsa mie și de ce aș vrea să te ajut, când nici tu nu vrei să te ajuți?;
  9. Nu te lasă să respiri. Sunt unii „scriitori” sau „trimițători” de comunicate de presă care te presează cu câte un comunicat, de zici că e o informație de siguranță națională: „Îți trimit acum un comunicat! Ca să știi să verifici”, „L-am trimis! L-ai primit?”, „Ai reușit să îl citești? Cum ți se pare?”, „Când îl publici?”, „Poți să îl publici azi?”, „Evenimentul e azi. M-ar ajuta mult dacă l-ai publica tot azi!”, „Nu trebuie să schimbi nimic. Doar publică-l așa!”. Fraților, luați o pauză și lăsați-mă să respir! Nu stau în fața laptopului toată ziua așteptând să îmi intre comunicate de presă în inbox ca să am și eu ceva de făcut și cu siguranță nu duc lipsă de subiecte. Timp să fie, că subiecte sunt din plin! Și dacă mă presezi în halul ăsta, crede-mă că mai rău îți faci!;
  10. Nu spun „Mulțumesc!”. Ce îmi „place” cel mai mult din comunicarea asta defectuoasă este partea de final: după ce publici în cele din urmă un text despre subiectul în cauză și îi mai și trimiți omului link, nu mai primești nimic înapoi. Niciun „Mulțumesc”, nicio menționare în social media, niciun feedback, nimic! Apoi, după ceva timp, când mai are un comunicat de presă, revine miraculos și o bagă din nou pe aia cu „Bună! Ai primit comunicatul meu? Când poți să îl publici?”.

Citește și Ce greșeli fac agențiile de PR în comunicarea cu bloggerii?

Vă zic cu mâna pe inimă că, în general, comunicatele de presă sunt „moartea pasiunii”. Le mai înțeleg utilitatea atunci când e nevoie de o informare oficială a unei instituții publice către presă sau când sunt inedite, creative și chiar transmit un mesaj coerent. Însă, în celelalte situații, sunt sigură că putem găsi un mijloc de comunicare mai uman și mult mai eficient!

Las lista deschisă, pentru că știu că sunt pe aici mulți jurnaliști și bloggeri care primesc comunicate de presă și au multe de zis la adresa lor. Așadar, dragilor, ce nu vă mai place atunci când primiți comunicate de presă?

Foto: Shutterstock.com