Sunt genul de persoană care își face planul și programările pe cel puțin o lună de zile. Îmi place să am ceva sigur, bine stabilit, și să nu fiu nevoită să orbecăi cu o zi înainte după una-alta. Așa fac și la radio, unde îmi pregătesc din timp emisiunile cu invitați. Bineînțeles, mă pliez pe schimbările de ultim moment, dar nu pot spune că le ador. Mai ales când implică nume mari ca al lui Cristian Tudor Popescu.

Era joi, 8 decembrie, o zi în care radiam de energie pozitivă și de bucurie. Și, deodată, vine vestea: ,,Mâine vine la Iași Cristian Tudor Popescu, să își lanseze cartea Viața și Opera. Poate să vină la noi la radio doar când ai tu emisiune. Ce spui? Îl invităm?”. După câteva momente bune în care am simțit că nu mai am aer, mi-am recăpătat vocea și am răspuns: ,,E Cristian Tudor Popescu! Trebuie să fim nebuni să nu îl chemăm la radio!”. Și atunci le-am spus și colegilor mei de la radio ceea ce aveam să îi spun și lui Cristian Tudor Popescu a doua zi: motivul pentru care inima mi-a stat în loc de emoție la aflarea veștii.

Când eram la liceu, una dintre profesoarele de atunci ne-a întrebat care ar fi acea dorință a noastră pe care am vrea să o vedem împlinită peste ani de zile. Fără pic de ezitare, am răspuns că mi-aș dori enorm ca după ani și ani să pot să îi iau un interviu lui Cristian Tudor Popescu. Și, iată că, după atâția ani, dorința mea avea să se împlinească. Omul pe care îl urmărisem atâția ani la televizor, la radio și în presă avea să vină față în față cu mine și să răspundă la întrebările mele. Nici când m-am întâlnit cu Președintele Klaus Iohannis nu am avut atâtea emoții cum aveam pentru interviul cu Cristian Tudor Popescu.

Am plecat acasă cu mii de emoții în inimă și destul de neliniștită pentru marele interviu de a doua zi. Primul lucru pe care l-am făcut a fost să dorm o oră și să mă liniștesc. Apoi m-am apucat de cercetarea pe care o fac întotdeauna despre invitații mei și de schema de întrebări posibile. A doua zi, m-am bucurat, în sfârșit, de întâlnirea cu marele Cristian Tudor Popescu, iar interviul îl puteți asculta aici.

Evident, după interviu, nu puteam să pierd ocazia unui autograf de la autor pe exemplarul meu de carte, autograf care mi-a mers fix la suflet: ,,Pentru Andreea Ignat, cu speranța că nu i-am contrazis prea mult visul din liceu. Cu prietenie, Cristian Tudor Popescu!”.

Am citit cartea dintr-o răsuflare, trăind tot felul de emoții posibile și descoperindu-l și mai mult pe omul Cristian Tudor Popescu. ,,Viața și Opera” este o carte de proză scurtă, prin care Cristian Tudor Popescu adună povestiri memorabile atât din viața sa personală, cât și din cea profesională, completându-le cu analizele și comentariile savuroase cu care ne-a obișnuit de atâta timp.

Veți găsi în carte capitole unul și unul despre subiecte care mai de care mai atractive: cât fuma înainte Cristian Tudor Popescu și de ce s-a lăsat de fumat; relația strânsă dintre el și Blanșeta, Dacia sa care a fost furată; aventurile prin țări ca Japonia, Franța sau India; provocările meseriei de jurnalist în România; prieteniile lui Cristian Tudor Popescu și oamenii din jurul său, precum și o mulțime de alte povestiri savuroase despre societate, cultură, umanitate.

Găsiți cartea ,,Viața și Opera” scrisă de Cristian Tudor Popescu la reducere pe Libris.ro!