De ce vor unii parinti mai multe teme pentru acasa?

După ce am vorbit despre experiența mea personală cu temele pentru acasă și după ce am făcut o recenzie a cărții ”Mitul temei pentru acasă”, de Alfie Kohn, a venit momentul să intrăm mai în detaliu cu acest subiect, care merită din plin toată atenția noastră. Astăzi, vom vorbi despre motivele pentru care unii părinți și unii profesori sunt de acord cu temele pentru acasă, urmând ca săptămâna viitoare să revenim cu motivele pentru care ceilalți, printre care și noi, nu sunt de acord cu temele pentru acasă. Cel puțin nu în formula aceasta. Dar, despre asta vorbim la momentul oportun.

Astăzi, vrem să înțelegem motivele care stau în spatele părinților care cer mai multe teme pentru acasă. Le-am identificat atât în cartea lui Alfie, cât și în viața de zi cu zi, în rândul unor părinți din jurul meu. Și iată care ar fi motivele:

1. ”Trebuie să învețe și să aibă note mari”. De parcă întreg succesul copilului în viață și toată învățăturile acumulate ar depinde de numărul mare de teme pentru acasă. Și totuși, sunt părinți care își suprasolicită copiii și cred că dacă își petrec întreaga după-amiază făcând teme, vor deveni automat primii din clasă, așa cum își doresc acei adulți. Nu se ia în considerare că efortul depus e prea mare pentru vârsta copilului, care ar trebui să și… copilărească, nu se iau în considerare nevoile copilului și, mai ales, pasiunile și competențele sale;

2. ”Trebuie să își țină mintea ocupată pentru rezultate bune”. De parcă un copil e ca un aparat electronic care trebuie folosit cât mai mult pentru a da randament mai mare. De parcă ar veni sfârșitul lumii dacă un copil s-ar mai plictisi din când în când și dacă ar alege singur ce activitate să facă într-o după-amiază. De parcă un copil e un robot ce trebuie să ”funcționeze” încontinuu, așa cum își dorește ”proprietarul” lui;

3. ”Trebuie să îl țin cumva departe de prostii”. De parcă nu poți avea încredere în propriul copil și îl pui să facă încontinuu teme, numai să nu aibă acces la ”tentații”. Atenție, de cele mai multe ori, aceste tentații sunt lucruri absolut normale pentru copii, care nu ar trebui privați de ele;

4. ”Trebuie să am și eu timp pentru mine”. Asta mi se pare cea mai dureroasă dintre toate, deși și cele de mai sus mă fac să îmi ridic sprâncenele. Adică, în loc să petreci timp de calitate cu propriul copil, preferi să îl închizi într-o cameră și să îl forțezi să facă teme, când ar putea măcar să se joace, să alerge, să citească o carte la alegere, sau să facă ceva ce îi place;

5. ”Trebuie să se obișnuiască cu greutățile vieții”. Și uite așa iau naștere perfecționiștii, workaholicii și oamenii nesiguri pe propriile decizii și realizări. Pentru că, în loc să facă activități specifice vârstei lor, copiii simt presiunea pusă de părinți și cred că tot ce trebuie să facă este să muncească robotic până la epuizare și cam atât.

Cam astea ar fi principalele cinci motive pe care le-am identificat până acum. Voi aveți și alte experiențe cu cerutul unor cantități mai mari de teme pentru acasă din partea unor anumiți părinți?

Nu uitați că vă recomand musai să citiți cartea lui Alfie Kohn, ”Mitul temei pentru acasă”, apărută la Editura Multi Media Est Publishing și disponibilă în shopul Totul despre Mame!

Foto: special-ism.com