Ce este dorul? Uneori e ca un obiect pe care nu poți să-l treci cu vederea, care nu poate fi mișcat din loc, care deseori îți închide calea, dar al cărui loc e în cameră și cu care m-am obișnuit. Dar apoi cade brusc peste mine, ca o lovitură ce m-ar putea face să izbucnesc în țipete.

Mi-a plăcut tot romanul Olga, dar am ales acest citat ca fragment reprezentativ. Pentru că despre dor e până la urmă cartea asta sau, mai bine spus, despre cum înveți să trăiești cu el. Cel mai recent roman al lui Bernhard Schlink spune povestea Olgăi, o orfană săracă cu o dorință extraordinară de a învăța și de a-i învăța pe ceilalți. Schlink o creionează pe Olga încă de când era mică și și-a pierdut părinții, continuând cu momentul în care se mută la bunica sa și îl întâlnește pe Herbert, un băiat bogat cam de vârsta ei. Se îndrăgostesc, chiar dacă sunt din lumi diferite și cresc împreună, jurându-și iubire veșnică.

Chiar dacă provin din lumi diferite, Olga și Herbert au în comun o determinare de nestăvilit de a face ceea ce își propun. Herbert vrea să meargă până la capătul Pământului, în expediție, mai ales că este o fire care nu poate sta prea mult într-un singur loc. Așa că într-o zi se încumetă și pleacă. Olga era deja obișnuită cu plecările lui dese și lungi, așa că se obișnuise și cu dorul de el. Doar că de data aceasta, timpul se dilată mult prea mult, iar veștile despre Herbert încetează să mai ajungă la Olga.

Femeia ajunge învățătoare, apoi își pierde auzul și devine croitoreasă. Așa îl cunoaște pe Ferdinand, cel mai mic copil al familiei pentru care coase și cu care leagă o frumoasă legătură de prietenie. Olga îi povestește lui Ferdinand toată viața ei și a lui Herbert, așa că tânărul crede că știe totul despre ea. Dar când Olga moare, Ferdinand găsește scrisorile pe care i le-a trimis lui Herbert și află o sumedenie de secrete, inclusiv adevăratul motiv al morții ei.

Olga nu e un simplu roman de dragoste. E o călătorie prin istoria germană, prin realitatea despre condiția femeii și prin limitările nesfârșite ale unei societăți stricte. E un roman despre visuri, despre luptă, despre dor.

Inițial, în timp ce citeam pasajul întâlnirii dintre Olga Rinke și mult mai tânărul Ferdinand, gândul mi s-a dus inevitabil la Cititorul, cel mai de succes roman al lui Schlink, pe care l-am devorat și l-am îndrăgit imediat. Mă gândeam că poate reia și în acest roman povestea relației dintre o femeie adultă și un băiat. Dar, până la urmă, Schlink nu e Musso, să tot repede firul aceleiași povești, nu?

Însă câteva asemănări există între cele două romane, pe lângă stilul de „povestitor sclipitor” al lui Schlink. Nu, nu o să vi le zic eu, ci vă las să le descoperiți, alături de toate celelalte dezvăluiri și povești din cel mai recent roman semnat Bernhard Schlink: Olga, „o nebunie de carte”, conform Freie Presse.