În week-end a fost ziua mamei mele, așa că am profitat de vremea frumoasă și de zilele libere, ne-am urcat în mașină și am pornit la drum, că doar aveam atâta de umblat. Am trecut prin Buhuși, pe la celălalt bunic al Rebecăi, și am plecat toți mai departe spre alte împrejurimi.

Am mers prima dată în Cheile Bicazului. Nu credeam că Rebecăi o să îi placă sau că o să înțeleagă mare lucru din peisaj, dar, ca de obicei, Rebeca ne-a făcut să ne mirăm de ea. Era impresionată de munții foarte înalți și de apa care curgea repede la vale și ne arăta încontinuu stâncile foarte mari. Bine, nici căsuțele comercianților de suveniruri nu au scăpat nevizitate!

Ne-am oprit apoi la Lacul Roșu, locul în care veneam în fiecare an în excursiile mele ca elevă. Am regăsit o stațiune plină de turiști, dar, din păcate, o stațiune îmbătrânită și murdară, fără activități pentru copii. Am băut doar o cafea și am stat pe o terasă pentru a privi peisajul superb, dar ne-am cam dezumflat când ni s-a spus că singura toaletă este una mizerabilă din parcarea cu taxă. Așa că am pornit spre alte destinații, nu înainte de a asculta sfatul socrului meu și de a încerca un langoș cu usturoi, specific unguresc.

Am plecat mai departe spre barajul Bicaz, pe aceleași drumuri nu foarte bine întreținute. Ce să spun, a mai scăzut volumul de peturi din lacul Bicaz, dar, din păcate, peturile încă există și după atâția ani. Am coborât la ponton și am făcut o plimbare cu vaporașul (30 de minute – 10 lei/adult și 5 lei/copil) și, la fel, am fost dezamăgiți de condițiile nu tocmai bune de acolo. Toalete murdare, fără clanțe și fără săpun, scări rupte, servire urâtă și un vaporaș aterizat parcă din anii `80. Prima plimbare a Rebecăi cu vaporașul.

Ne-a mai trecut gustul amar când am ajuns la Piatra Neamț și am savurat un prânz delicios într-o atmosferă așa cum ne-o doream, la restaurant Noir. Și, bineînțeles, ne-a trecut de tot când am fost în vizită la străbunicii Rebecăi, bunicii lui Etienne, care radiau de fericire că și-au văzut strănepoata. Nici nu s-au supărat că Rebeca le-a invadat grădina.

Ne-am dat seama că Rebeca a mai crescut și că acum stă mai mult în scaunul de mașină, înțelegând totodată importanța centurii și a statului în scăunelul special. Acum, de fiecare dată când urcăm în mașină, se așază singură în scaunul ei și ne arată cu degetul spre centura de siguranță. Am mai redus din numărul cântecelelor și al activităților de pe mașină, Rebeca fiind mai atrasă acum de muzica de la radio, de peisajele de pe geam, de discuțiile cu noi și, bineînțeles, de somn.

Am dormit peste noapte ”la bunu” și a fost prima dată când Rebeca a dormit în altă parte decât acasă. Ne-am bucurat când am văzut că nu are nici o problemă cu asta, că e foarte sociabilă cu toată lumea și că doarme liniștită oriunde s-ar afla.

Voi pe unde vă mai duceți copiii în weekend? Căutăm idei pentru alte weekenduri de mini-vacanță!