Weekend-ul trecut am hotărât să ieșim un pic din cotidian, dar și din oraș. Așa că am luat-o pe Rebeca, dar și pe mama cu noi, și am plecat la Piatra Neamț. Orășel mic, turistic, și extrem de curat și primitor. La Piatra mi-am făcut și eu primele tabere în calitate de elev de clasa întâi, așa că m-a cutremurat oareșce emoție când am fost acum cu fiică-mea acolo, după atâta timp.
Prima oprire: bineînțeles, grădina zoologică. Iepurași, maimuțele, căluți, râs, păun, urs, cerb, căprioare și câte și mai câte animale gata să fie admirate și îndrăgite de copii. Sunt și multe locuri de joacă în interiorul grădinii, unele cu taxă, altele fără, așa că nu te speria că nu va avea cel mic ce să facă acolo, pe lângă admirat animăluțele. Rebecă i i-a lăcut la nebunie, atât pentru faptul că erau foarte mulți copii și ea e topită după copii, dar și pentru că s-a tras în tot ce a prins pe acolo. Și a mai primit și o tură moca în mașinuțe din partea patronului, pentru că i-a plăcut lui de ea. Aah, ca să nu mai zic că îi plac mult animalele și s-a bucurat enorm că pe unele dintre ele le-a putut atinge, cum ar fi iepurașii și poneiul.
După ce am plecat cu greu din grădina zoologică, ne-am îndreptat spre o plimbare cu telegondola deasupra orașului. Rebeca a fost de-a dreptul încântată și nu i-a fost frică deloc. Ajunși sus, am fost un pic dezamăgiți de lipsa de activități care s-ar putea face acolo, dar ne-a trecut oarecum admirând superbul peisaj de la înălțime.
Ni s-a făcut foame, așa că am mers la Restaurant Noir, despre care auzisem numai lucruri bune. Și toate mi s-au adeverit. Și cred că de acum, când mai trecem prin Piatra Neamț, numai acolo ne oprim să mâncăm.
Am fugit un pic în județul Bacău, la bunicul și la străbunicul Rebecăi, pentru o vizită fugară și un pup, apoi ne-am întors acasă. Era deja un drum de două ore dus Iași-Piatra Neamț și două ore întors, fapt ce a epuizat-o pe fiică-mea, care are doar un an. Dar era fericită, pentru că e exact ca maică-sa: cum aude de o plecare pe undeva, cum e prima la ușă!
Vrem să mai mergem cu ea în mini-excursii de astea, așa că, dacă mai aveți recomandări prin împrejur, noi le ascultăm cu urechile ciulite!
Cum va descurcati in masina la drumurile lungi? Rebeca nu plange sa se dea jos din scaunul de bebe? La noi asta e singurul impediment in a merge la drumuri….
La început e destul de agitată. Vrea să se ridice, să apuce, să facă ceva. Așa că, ne înarmăm cu poezii, cântece și jocuri. Îi arătăm tot ce se poate pe geam, îi explicăm unde mergem și ce o să vedem, îi spunem că toți oamenii care merg cu mașina stau hopa și apoi se liniștește. Bineînțeles, liniștea asta nu durează mult, așa că trebuie să facem câteva opriri pe drum, ca să ne revigorăm. Și să cântăm mult. Foarte mult!
Cam asa :). Ah si teatru de papusi pe dupa o paturica. Oricum pana la destinatie canta toata lumea si suntem toti epuizati. Sper sa se prinda ca e fain on the road si sa se bucure anticipand. Deocamdata pozitionam drumurile pe perioade de somn sau ne inarmam cu repertoriu artistic.