Dacă ne uităm acum la un cărucior pentru copii din zilele noastre și la primul cărucior pentru copii din istorie, ne putem da repede seama de schimbările nenumărate prin care a trecut acesta de-a lungul anilor. Fiind curioasă să văd cum s-a ajuns aici și, mai ales, cum a apărut căruciorul, am cercetat și iată ce a ieșit.

În anul 1733, ducele de Devonshire îi cere arhitectului William Kent să construiască ”ceva” în care să își poată plimba copiii. Acesta creează un soi de cărucior pentru copii în formă de scoică, cu arcuri pentru confort și hamuri pentru a fi tras de un animal (capră sau ponei). Practic, era un coș de răchită pe un cadru de lemn, cu patru roți și un ham. Ideea a prins foarte bine printre oamenii de rang înalt de la acea vreme, astfel încât, căruciorul a ajuns imediat un obiect de lux și o operă de artă, în același timp.

În 1848, Charles Burton, un inventator american, a adăugat căruciorului din Europa un mâner, astfel încât părinții să poată împinge căruciorul. Însă, ideea lui nu a fost absolut deloc apreciată de părinții americani de la acea vreme, care preferau varianta trasului de către animale. Charles Burton pleacă în Anglia, unde deschide o fabrică de cărucioare, patentând perambulatorul sau, simplu, pram. Nu era chiar cea mai indicată metodă de a transporta bebelușii, pentru că semănau mai mult cu un cărucior sport, ca acele cărucioare din spitale. Însă, reginei Victoria i-au plăcut și a comandat mai multe, provocând astfel un trend la acea vreme.

Astăzi, în statul Ohio din Statele Unite ale Americii există muzeul ”Victorian Premabulator Museum”, în care vizitatorii se pot bucura de peste 200 de modele de cărucioare pentru copii din perioada victoriană. Este muzeul cu cea mai mare colecție de cărucioare vechi, fiind unic în lume.

În 1899, William Richardson brevetează cel mai apropiat model de cărucior pentru copii față de cel din ziua de astăzi. Practic, căruciorul lui era format dintr-un landou mare și o balama specială prin care mânerul devenea reversibil și copilul putea fie să privească spre cel care îl împingea, fie să privească înainte.

De abia în anul 1920 căruciorul pentru copii devine accesibil și pentru familiile din clasa de mijloc, iar din 1950 căruciorul devine accesibil tuturor familiilor, indiferent de situația financiară. Tot acum începe să se pună accent și pe siguranța cărucioarelor, acestea suferind o serie de modificări extrem de importante la suspensie, frână, roți, materiale, înălțime etc.

În 1965 apare primul cărucior pentru copii tip umbrelă. Inginerul Owen Madaren a construit un cărucior cu structură de aluminiu, care se putea plia și transporta oriunde. Principiul de construire a cărucioarelor a rămas același până în ziua de azi, modificându-se doar designul sau funcțiile suplimentare și accesoriile.

După această perioadă s-au introdus normele cu privire la siguranța purtării copiilor în cărucioare, acestea devenind mijloace de transport indispensabile în toate familiile cu copii. Cu toate că modelele au început să fie din ce în ce mai variate, atât ca design cât și ca preț, după această perioadă accentul nu se mai punea pe design, ci pe siguranță și utilitate. Astfel, dacă la început căruciorul pentru copii era un obiect de lux și o operă de artă, acum căruciorul a devenit pur și simplu un mijloc de transport extrem de util pentru copiii din întreaga lume.

Foto: Wikipedia