Pentru că mi-ați cerut să postez mai multe RebePerle, voi încerca de acum să le împărtășesc cu voi mai des și în număr mai mare, chiar în plus de ce e pe pagina de Facebook. Material se pare că avem din plin. Timp să mai avem să ținem pasul cu Rebeca cea amuzantă.

Așadar, iată mai jos o listă cu RebePerle spuse luna aceasta, înainte să împlinească pe 1 februarie doi ani și opt luni:

——————————
O luăm pe Rebeca de la grădiniță. Când ne vede, ne arată degetul mare, unde s-a lovit în acea zi.
– Ce s-a întâmplat? Ce ai pățit la deget?
– Ei, un mic acțident! Mă zucam cu Lobelțelul meu (Robert, colegul ei) si nolmal că nu elam atentă la alțeva. Si m-am lovit! Dal nu-i nimic! Tlețe!
—————————–
O iubesc și o alint pe Rebeca. Ea se întoarce ca o pisicuță în brațele mele, îmi ia capul între palmele ei și-mi zice:
– Țe-mi mai plațe să fiu iubită! Mami, esti delițioasă!
—————————-
La grădiniță. O schimbăm pe Rebeca, pentru a pleca acasă. Lângă ea apare o fetiță, colegă de clasă. Rebeca se uită la mine și mă întreabă:
– Cum o cheamă pe ea?
– Păi, pe mine mă întrebi cum o cheamă? E colega ta! Ar trebui să știi cum o cheamă!
– Eu stiu cum îi cheamă pe băieți!
—————————-
În dormitor, tati caută niște hârtii prin sertare. Rebeca vrea să îi capteze atenția, așa că se urcă în pat și începe să sară. Tati o vede cu coada ochiului și o roagă să nu mai sară în pat. Rebeca continuă să sară, râzând și încercând tot mai tare să îl atragă pe tati la joacă cu ea.
– Uită-te la mine, tatiii! Șal pe paaat!
Tati, un bărbat la 1,90 m, începe să râdă, lasă hârtiile și o prinde pe Rebeca, spunându-i în joacă:
– Măi, de ce nu mă asculți, măi?
Iar Rebeca, cu gura până la urechi, îi răspunde:
– Că am lău de înălțime!
——————————
Mi se face un dor nebun de o porție de griș cum mâncam când eram copil, așa că o întreb pe Rebeca dacă vrea și ea:
– Mie mi-e poftă de niște griș cu lapte. Vrei și tu?
Rebeca, gânditoare, în timp ce se juca cu un vapor, îmi răspunde:
– Hmmm, as vlea… dal șunt ocupată acum si nu pot!
—————————–
Văd o zgârâietură pe Rebeca, așa că o întreb de unde o mai are și pe aia. Iar ea, calmă și zâmbitoare, îmi răspunde:
– Ștai calmă, mami! Nu-ți fațe plobleme! E doal o bubă mică! Tlețe cu clemă!
—————————
– Rebeca, vrei, te rog, să strângi jucăriile de aici, ca să putem mânca și apoi ne jucăm din nou?
– Șigul că da!
– Mulțumesc!
– E plățelea mea!
—————————–
Mami: Rebeca, ești desculță! Te rog să te încalți! E rece pe gresie și nu vreau să răcești!
Rebeca: Nu pot acum, mami!
Tati: Hey! Ce ți-a spus mami? Cum ești?
Rebeca: Că șunt flumoașă!
Tati: Și asta! Dar nu cumva desculță?
Rebeca: Nu! Doal flumoașă!
———————————
Rebeca se aleargă cu tati prin casă. La un moment dat, tati o prinde într-un colț și îi spune:
– Gata! Te-am prins! Nu mai ai scăpare!
Iar Rebeca, furișându-se printre picioarele lui și râzând, îi zice:
– Așta cleji tu!
———————————-
Rebeca se joacă. La un moment dat, se opreşte şi începe să ţipe puternic, deschizându-şi mâinile teatral.
– Uuu, ce ţipăt puternic! De ce ţipi? Ce s-a întâmplat?
– Dal nu ţip! Cânt opelă!
—————————————–
– Rebeca, hai să iei fierul, te rog!
– O-oo! Am dat de necaj!
– Nu ai dat de necaz. Fierul te ajută să fii puternică şi e foarte bun. Îl iei acum, da?
– Laş-o baltă!
————————————–
Mă demachiez şi mă dau pe faţă cu o cremă abrazivă. Rebeca mă vede şi mă întreabă:
– De ţe te-ai dat pe faţă cu nămol?
– Nămol?! Nu e nămol. E o cremă abrazivă.
– Aah, nu, eu nu vleau niţi o clemă ablajivă pe faţa mea, mulşumesc!
– Păi nu te dădeam pe tine, că feţişoara ta fină şi tânără nu are nevoie acum de asta. E pentru mine.
– Mami, tu esti bătlână?
————————————-
Ieşim din grădiniţă şi urcăm în maşină. Rebeca ne întreabă:
– Unde meljem?
– Acasă.
– Acaşăăă?! Oh, nuuu! Nu e amujant!
—————————————
La prânz:
– Mami, îmi faţi o pojă cu plietenul meu, Chiţ-Chiţ, te log?
– Desigur! Şi după aceea mergem să facem nani, da?
– Cled că nu, fetiţo! Eu nu am telminat cu joaca! Dolmi tu şingulică, dacă vlei!
—————————————-
– Ştii ce scrie pe bluza ta?
– Nu! Ţe şclie?
– Că dorinţele se îndeplinesc.
– Bine. Eu doleşc şă mă uit la deşene animate.
—————————————