Ce RebePerle a mai spus cavaler Rebeca in luna februarie

Am trecut deja în luna martie, așa că trebuie să o înveselim din plin pe domnișoara Primăvară. Și cum altfel, dacă nu cu câteva doze sănătoase de râs, așa cum ne-a obișnuit cavaler Rebeca?

Iată câteva dintre faimoasele RebePerle spuse de cavaler Rebeca în luna februarie, adică fix înainte să împlinească pe 1 martie doi ani și nouă luni:

——————–
Rebeca se uită în oglindă, zâmbește, pupă oglinda și spune:
-Mulșumesc că m-ai făcut asa flumoașă, oghindă! Șunt tale șimpatică!
——————-

Rebeca a mâncat o înghețată și s-a murdărit foarte tare la gură. Îi spun:
-Uau! Ce murdară ești la gură!
-E gula mea, mami! Fac țe vleau cu ea!
——————–

Rebeca scapă câteva bucăți de mâncare pe tricou. Îi spun:
-Uuuh, ce pată mare pe tricoul tău!
Rebeca își trage o cămașă peste pata de pe tricou și mă anunță:
-Gata! Nu mai am niți o pată!
——————

– Te iubesc!
– Si eu tlubeşc, mami!
– Te iubesc mult, mult de tot!
– Si eu!
– Te iubesc cel mai mult din lumea asta!
– Bine, mami, mulşumesc, azunje!
———————-

Încep să fredonez o melodie. Rebeca îşi pune mâinile la urechi şi zice:
– Aaau, mă dol ulechile!
– Ce?! De ce?
– Pentlu că ai cântat tu! Te log şă te opleşti din cântat, mami!
———————-

– Rebeca, mergem şi noi la evenimentul ăsta?
– Nu pot!
– De ce?
– Nu mai am bani! Mi i-a fulat un dlagon!
– Şi de unde facem rost de bani acum?
– De la doctolul de bani!
———————-

– Mami, eu ubeşc caii! Mai vleau căluţi!
– Da, mami, în curând vei avea o herghelie!
– Heghelie?! Ţe e o heghelie?
– Adică foarte mulţi cai la un loc!
– Aah, pelfect! Vleau o heghelie!
———————-

– Hey, ce faci sub masă?
– Mă aşcund!
– De cine?
– De cleatula aţeea ţiudată de pe inşula de malţipan!
– De unde ai auzit de această creatură de pe insula de marţipan?
– Am ţitit eu întl-o calte!
———————–

Mă duc în camera Rebecăi să o chem la masă. Când mă vede și aude că trebuie să lase jucăriile și să vină în bucătărie, își pune mâinile pe genunchi, se lasă în jos și zice:
– Aaaau, zenunchiul meu! Mă doaleee! Am mels plea mult pe zos si mi-a amolțit! Mami, îmi pale lău, nu pot șă mă mișc de aiți! Mă doale plea tale zenunchiul!
—————————

Seara, după grădiniţă:
– Tati, unde meljem acum?
– Acasă!
– Da, si eu vleau îngheşată!
————————–

Conversaţii de seară cu Rebeca:
– Mami, pot şă volbeşc puşin cu tine?
– Sigur! Ce s-a întâmplat?
– Am un şentiment ţiudat!
– Un sentiment ciudat?! Ce ai păţit?
– Tlebuie şă plec, mami! Se întâmplă ţeva glav la gădiniţă si au nevoie de mine! Îmi iau valija si plec cu otobujul. Dal, nu-ţi faţe gliji, mami, mă deşculc si mă întolc… şpel!
– Dar ce e atât de grav de trebuie să pleci la ora asta la grădiniţă?
– Un ulias s-a plins în ţepi si nu poate să iaşă! Tlebuie să îl şalvej si să le şcot pe doamne din grădină. Mă duc şă-mi fac valija! Dal, am o veşte bună pentlu tine, mami! Un monstlu a venit mai devleme pe aiţi si a luat tot bolsul! Nu îl mai putem lecupela acum!
– Şi asta e o veste bună? Că a dispărut borşul?
– Deşigul! Acum e în şigulanţă! La mine în bultică!
———————

-Rebeca, mă lași să îți fac o poză, te rog?
-Hmmm… cled că nu! Mai deglabă fac un șelfi!
———————

Share:
TwitterFacebookLinkedInPinterestGoogle+

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.