Am trecut de multe ori pe lângă ea. Chiar m-am oprit cu privirea asupra ei de câteva ori. Auzisem că tot ce reprezintă este încununat cu succes și, totuși, ceva m-a reținut în a o lua cu mine. Până la urmă, într-o zi, am hotărât să o citesc și să o aduc în biblioteca mea. În sfârșit citeam ,,…Să ucizi o pasăre cântătoare” de Harper Lee.

Înainte să vă destăinui despre ce este vorba în carte, vă voi relata pe scurt povestea cărții și a autoarei. Ei bine, Harper Lee, o tipă născută în 1926, în Alabama, și-a dorit dintotdeauna să fie scriitoare. A fost chiar asistentul de cercetare al lui Truman Capote la cartea ,,Cu sânge rece”. În 1960, scrie singurul său roman, ,,…Să ucizi o pasăre cântătoare”, distins cu Premiul Pulitzer și ecranizat cu un an mai târziu, filmul obținând trei premii Oscar, două Globuri de Aur la Berlin și premiul Gary Cooper la Cannes. După toată această ,,nebunie”, toată viața ei s-a schimbat complet, iar Harper Lee nu a suportat presiunea celebrității, alegând să se retragă în orașul său natal și să nu mai scrie niciodată. A dus o viață liniștită și ferită de ochii publici până în februarie 2016, când, asemenea unei păsări cântătoare, ,,și-a luat zborul” dintre noi.

Mi-au plăcut două aspecte legate de aceasă carte, pe lângă povestea ,,din spatele scenei”: subiectul și eroina. Acțiunea se petrece la începutul anilor `30, iar subiectul cărții este dat de nedreptățile de la acea vreme dintre albi și negri. Personajul principal și, totodată, naratoarea cărții este Jean Louise Finch, o fetiță băiețoasă de opt ani, căreia i se spune Scout. Tatăl său, Atticus Finch, este avocat, iar când acesta hotărăște să apere un negru, toată comunitatea albă se revoltă, amenințându-l și aducând injurii la întreaga sa familie. Atticus, rămas văduv cu doi copii, încearcă să fie un exemplu pozitiv pentru aceștia, învățându-i să fie toleranți și buni.

Doar că societatea îi învață altceva, deoarece restul comunității albe este extrem de rasistă și de intolerantă. Deși Atticus dovedește în tribunal că negrul pe care îl apăra este complet nevinovat, jurații nu concep să îi dea drept de cauză unui negru, mai ales în detrimentul unui alb.

Cum spuneam și mai sus, mi-a plăcut enorm subiectul, pentru că am fost întotdeauna o militantă pentru drepturile omlui, pentru toleranță și pentru pace. Văzând aceste lucruri prin ochii unui copil de opt ani, subiectul devine și mai savuros. Ce nu mi-a plăcut, în schimb, a fost stilul de scris al lui Harper Lee, care m-a făcut să citesc cartea foarte greu și care m-a convins că instinctul meu a avut dreptate.

Dacă vreți să vedeți ce efect are cartea asupra voastră și, mai ales, dacă vreți să îi aflați finalul, să știți că o puteți lua de pe Libris.ro! Și aștept părerea voastră despre această carte aici!

Foto: nolitahearts.com