Eram în birou la Editura Publica, în urmă cu câțiva ani și Angela m-a întrebat dacă îl știu pe David Sedaris. Nu îl știam, dar cumva Angela m-a convins că merită să îl citesc și mi-a pus în mână una dintre cărțile lui. Se numea „Să explorăm diabetul cu bufnițe”, așa că am ridicat din sprânceană și am strâmbat din nas. Dar Angela a insistat să am încredere și mi-a garantat că voi râde. Și ca de fiecare dată, Angela a avut dreptate. Atunci m-am îndrăgostit de David Sedaris și am început să îl urmăresc, să îl ascult, să îl citesc. 

Când m-am înscris la cursurile de scriitură de la Masterclass, prima și prima dată am devorat cursul lui David. Cu căștile în urechi, cu caietul și pixul lângă mine, luând notițe și absorbind fiecare informație, fiecare emoție, fiecare glumă. 

Așa că astăzi, când David Sedaris împlinește 64 ani, împărtășesc cu voi câteva sfaturi despre scris, dar și despre umor, două elemente esențiale în viața mea. Pentru că mi se pare că dacă nu ai simțul umorului, dacă nu ești în stare să râzi de tine sau să transformi fiecare situație în ceva amuzant, atunci cu siguranță ceva lipsește din viața ta. Iar David Sedaris are acel-ceva care combină perfect umorul, realitatea și emoțiile acelea care te fac să ți se ridice părul pe tine, să-ți lăcrimeze ochii și să vrei să spui povestea mai departe.

Sfaturi despre scris de la David Sedaris

  1. Nu știu ce fac oamenii obișnuiți când trec prin situații comice sau stânjenitoare. Eu mă bucur că sunt scriitor și că pot scrie cu umor despre toate situațiile astea. Când scriu ceva, vreau ca lumea să râdă;
  2. Știu că ți se pare neinteresantă și neimportantă, dar chiar merită să scrii despre viața ta, despre ce ți se întâmplă ție sau oamenilor din jurul tău. În plus, nu e neapărat vorba despre ce se întâmplă în viața ta, ci cum scrii despre ea;
  3. Cum să scrii cu umor? Înconjoară-te de oameni amuzanți, citează-i pe oameni, exagerează și nu te sfii să te insulți;
  4. Când povestești ceva din viața ta iar oamenii râd și îți pun întrebări, înseamnă că ai material de scris, ai o poveste de explorat;
  5. Poartă cu tine tot timpul ceva pe care poți nota și ia notițe pe loc. Viața e ca o poveste, dacă ești conectat la ea;
  6. Observă lumea. Uită-te cu atenție în jurul tău. Ascultă. Scoate-ți nasul din telefon și fii prezent. Povestea va veni și ți se va așeza în brațe. Recunoaște-o când o vezi;
  7. Fugi cât poți de conversațiile de complezență. Pune întrebări mai bune, la care oamenii nu se așteaptă și la care vei primi cu siguranță un răspuns pe măsură. Adică, nu întreba „Ce faci?”, ci „Câte persoane în scaun rulant cunoști?”;
  8. Intră în vorbă cu oamenii și explorează-i. E parte din fișa postului de scriitor. Nu vei găsi „aur” chiar de fiecare dată, dar asta nu îți dă vreun motiv să renunți;
  9. Dacă trăiesc, pot să scriu despre asta;
  10. Permite-ți să faci ceva diferit de fiecare dată și să întâlnești alți și alți oameni. Eu, de exemplu, când călătoresc undeva, merg la câte un frizer din acel loc;
  11. Personajele tale se bazează pe modul în care îi tratezi pe oamenii pe care ți-e permis să îi tratezi superior;
  12. Nu îi contrazic niciodată pe oameni când au păreri cu totul diferite față de cine sunt, ce fac sau de ce fac ceva. Îmi iubesc viața, ador misterul ăsta, îmi place să țin secrete și mi se pare amuzant cum reacționează oamenii sau ce cred fără să știe de fapt cum stau lucrurile. Și așa cunoști oamenii cu adevărat;
  13. Obișnuiam să scriu doar seara. Dar când am renunțat la băutură, mi-am zis că nu mai pot scrie, pentru că am nevoie de alcool ca să scriu. Așa că am început să scriu dimineața. De la 10 la 13 în fiecare zi. Apoi ies la o plimbare. Când mă întorc, mai lucrez o oră, apoi iau cina. Și uneori mai reușesc să scriu și după cină, chiar dacă nu mai e alcoolul în peisaj;
  14. E important să scrii în fiecare zi, fără să aștepți să vină inspirația la tine. Așază-te la birou, închide internetul și vezi ce se întâmplă. Trebuie pur și simplu să faci treaba asta;
  15. Muncește mult. Dacă scrisul chiar înseamnă mult pentru tine, vei găsi timpul necesar să scrii. Să spui că nu ai timp nu e deloc o scuză;
  16. Sunt mulți oameni pe lumea asta care vor să scrie și care acordă doar 10% din energia lor pentru asta. Dar n-aș putea să vă spun cine sunt. Nu le știu numele. Pentru că nu au scris nicio carte;
  17. E un blestem această nevoie continuă de perfecțiune. Pur și simplu trebuie să scrii un text în cea mai bună variantă a lui, apoi să îl rescrii, să îl rescrii, să îl rescrii;
  18. Nu pot să trec în acțiunea poveștii dacă nu am o introducere bună. Poate dura ore, zile sau chiar săptămâni până găsesc ceea ce îmi place, dar așteptarea merită din plin;
  19. Conectează-te cu cititorii tăi. Altfel nu vor mai citi altceva scris de tine;
  20. Pune-te în pielea cititorilor tăi. Oamenii citesc pentru că vor să se regăsească în ceea ce citesc. Întreabă-te tot timpul tu de ce te regăsești în ceea ce citești sau în ceea ce scrii;
  21. Întotdeauna mă întreb ce pot să tai, ce poate să dispară din povestea mea. Apoi scot tot ce poate fi scos;
  22. Nu îți construi un text plecând de la o glumă. Pentru că oamenii vor aștepta o continuare și continuarea aia trebuie să fie și mai bună, așa că e foarte posibil să le anulezi așteptările;
  23. Acceptă faptul că nu poți controla reacția cititorilor tăi. Tocmai de aceea mie nu mi-e frică să recunosc cine sunt și ce nu îmi place. Îmi place să fiu onest și să îmi asum cine sunt. Unii oameni s-ar putea să nu mă mai citească sau să nu mă mai placă după asta, dar nu pot să controlez percepția oamenilor despre mine;
  24. Scrisul e diferit față de vorbit, pentru că îți dă iluzia că ești în control. Dar e doar o iluzie. Pentru că chiar dacă le explici în scris oamenilor de ce nu îți place ceva, nu înseamnă că ei vor înțelege;
  25. Râzi de tine. Dacă scrii umor, e musai să fii mai dur cu tine decât cu ceilalți. Oamenii te iartă mai ușor dacă zici tu primul lucruri urâte despre tine, înainte să apuce să zică ei ceva. Nu poți să scrii umor și să nu faci mișto de tine. Nu e drept;
  26. Nu e cinstit să le ceri celorlalți să te citească, dacă tu nu citești cărțile altora. Citește! Citește mult;
  27. Un jurnalist m-a întrebat odată ce părere a avut tatăl meu când am scris despre el în carte. I-am răspuns că „am crezut că o să moară și că nu va apuca să citească până ce iese cartea. Adică… are 96 ani, pentru numele lui Dumnezeu!”. Adevărul e atunci când scriu despre familie, le dau să citească înainte și tai tot ce vor să scot, fără să îi întreb de ce;
  28. Nu vreau să scriu despre oameni care nu îmi plac. Mă îngrozește ideea să dau nas în nas cu ei, după ce public un asemenea text. Așa că prefer să scriu despre astfel de oameni doar după ce au murit;
  29. Am un jurnal în care notez în fiecare zi. Pe baza lui, îmi scriu eseurile. Apoi, le citesc oamenilor, sunt atent la reacțiile lor, iau notițe și rescriu. Notez, citesc, rescriu, notez, citesc, rescriu, rescriu, rescriu, rescriu, uneori chiar și de zeci de ori un singur text;
  30. Ritualul meu de scris? Mănânc în fiecare zi o porție delicioasă de lasagna, apoi pot să scriu orice.

BONUS: Oamenii au nevoie să râdă, să se relaxeze, să de deconecteze. Râsul e ca o eliberare. Oferiți-le oamenilor porții de râs, fără să opriți povestea. 

Pe David Sedaris îl puteți descoperi în cărțile apărute la noi la Editura Publica, pe site-ul său oficial, în înregistrările cu el de pe YouTube și la cursul său de „Storytelling & Humor” de pe Masterclass.com.